“Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă” (Matei 5:7). Isus ne-a învăţat să ne rugăm: “Tatăl nostru care eşti în ceruri, iartă-ne greşelile noastre exact la fel cum iertăm și noi altora greşelile lor față de noi” (Matei 6:12, Luca 11:4). Ce înseamnă această rugăciune? Înseamnă că dacă eu nu iert pe cineva pentru păcatul lui împotriva mea, Domnul nu mă va ierta pe mine. Eu mă rog lui Dumnezeu: “Doamne, iartă-mă în acelaşi fel în care l-am iertat eu pe acest om.” Dar dacă nu l-am iertat pe acel om, eu de fapt Îl rog pe Domnul să nu mă ierte.

Realizezi că atunci când te rogi Rugăciunea Domnului, Îi ceri lui Dumnezeu să te ierte exact în acelaşi fel în care tu i-ai iertat pe alţii? Când refuzi să ierți pe cineva, tu de fapt te rogi: “Iartă-mă exact în același fel în care am iertat și eu pe acest om; din moment ce eu nu l-am iertat, nici Tu nu mă ierți pe mine.” Sau: “L-am iertat, dar am o ranchiună teribilă față de el din cauza a ceea ce mi-a făcut, așa că, Doamne, când mă ierți, și Tu să păstrezi ranchiună față de mine.”

Atunci când oamenii ne fac rău sau ne rănesc în vreun fel, există două gânduri contradictorii care se nasc în mintea noastră. Unul este un gând de milă, iar celălalt este un gând de judecată. Duhul Sfânt ne spune să iertăm şi să fim milostivi, dar firea noastră ne îndeamnă să fim duri cu acea persoană și să o judecăm, şi să ne rugăm ca şi Dumnezeu s-o judece. Dar în Iacov 2:13 spune: “Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă.” Dacă sunt fără milă faţă de cineva, Dumnezeu va fi fără milă faţă de mine. Iar în ziua judecăţii, vom avea o mare surpriză când Dumnezeu va da o judecată foarte aspră pentru credincioşii care nu i-au iertat pe alţii - ei nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Iacov 2:13 continuă mai departe să spună că mila trebuie să biruiască judecata. Asta înseamnă că, atunci când în inima mea este un conflict dacă să judec un om sau să fiu milostiv faţă de el, să las mila să biruiască, nu judecata. Aceasta este caracteristica unui om al lui Dumnezeu. Mila biruieşte judecata.

Romani 12:19 ne spune să nu ne răzbunăm niciodată singuri pentru că asta este treaba lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: “Este treaba Mea să Mă răzbun, nu a ta.” “Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Deci, dacă vrăjmașului tău îi este foame, dă-i să mănânce. Dacă-i este sete, dă-i ceva de băut. Nu trebuie să ne răzbunăm. Trebuie să fim milostivi şi să căutăm să facem bine altora oricând putem. În ziua judecăţii vom descoperi că dacă nu i-am iertat pe alţii, Dumnezeu nu ne va ierta. Domnul Isus repetă asta din nou în rugăciunea Sa, în Matei 6:15.

“Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:15). “Tatăl vostru” înseamnă că El îţi este deja Tată, iar tu eşti un copil al lui Dumnezeu. El nu a spus: “Dumnezeu nu vă va ierta”. Dacă ar fi folosit cuvântul “Dumnezeu”, atunci am putea spune că acest verset se referă la necredincioşi. Însă, remarcaţi ce spune în Matei 6:15: “Tatăl vostru”. Este Dumnezeu Tatăl necredincioşilor? Nu! Dar dacă tu eşti un copil al lui Dumnezeu născut din nou, atunci Dumnezeu este Tatăl tău. Iar aici spune: “Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” De ce? Pentru că tu nu ai iertat pe altcineva.

Acum, dacă greşelile tale nu îţi sunt iertate, cum oare poţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu? Crezi că îți vor fi iertate după ce mori? Există o a doua şansă după moarte? Dacă mori fără să ierţi pe cineva, care-ţi va fi soarta în veşnicie? Nu am nicio îndoială că vei merge în iad, pentru că nimeni nu poate intra în cer cu păcate neiertate pe pământ. Nu există şansa ca păcatele să ne fie iertate după ce murim. Ele trebuie să fie iertate acum, de aceea este atât de important să fim milostivi faţă de alţii. Nu este un act de bunătate pe care îl faci față de altcineva, ci este o favoare pe care ţi-o faci ţie însuți, pentru că vrei ca Dumnezeu să fie milostiv faţă de tine.