scris de :   Zac Poonen categorii :   The Home Biserica Ucenici
WFTW Body: 

Mândria spirituală este un mare pericol cu care ne confruntăm cu toții în orice moment - și mai ales atunci când Domnul ne binecuvântează lucrarea. Este foarte ușor atunci să ne imaginăm că am devenit „cineva”, când suntem mereu niște „nimeni”. Atunci Dumnezeu Însuși ni se va împotrivi și se va lupta împotriva noastră - căci Dumnezeu este împotriva tuturor oamenilor mândri, oricine ar fi ei. Când suntem înzestrați, sau când lucrurile au decurs bine în viața noastră personală și de familie, sau când biserica noastră crește, sau când ne îmbogățim material, este foarte ușor să ne umflăm în pene. Trebuie să fim luminați asupra mândriei noastre spirituale și a egoismului nostru, mai mult decât asupra oricărui alt păcat. Este foarte ușor să ne înșelăm în aceste domenii. Ne putem imagina că suntem foarte smeriți și altruiști când de fapt suntem destul de mândri și egocentrici. Satan este un mare înșelător.

Iată câteva dovezi ale mândriei spirituale care ne pot ajuta să vedem adevărata noastră condiție: a te simți ofensat, a te enerva, gândurile sexuale impure, a nu-ți recunoaște greșeala, a amâna în a-ți cere iertare, a întârzia în restabilirea părtășiei cu frații de credință din biserică, etc.

Un lider mândru se va comporta ca un dictator în biserica sa și o va conduce așa cum își conduce un director compania. Un astfel de om nu va putea niciodată să zidească biserica încât să fie Trup.

Mândria spirituală este ca mirosul corpului și mirosul gurii. Noi înșine nu îl simțim, dar alții îl pot mirosi. De exemplu, când un prezbiter se laudă cu slujirea sa, el nu-și dă seama de mândria spirituală urât mirositoare care emană din el. Dar o persoană evlavioasă va simți imediat mândria spirituală din el.

Atitudinea mândră a unui lider va face din biserica sa o biserică babiloniană, așa cum am văzut în atitudinea pe care a avut-o Nebucadnețar (Daniel 4:30). Dumnezeu l-a smerit și l-a respins imediat.

Mândria spirituală va produce, de asemenea, o lipsă de respect față de frații mai în vârstă și față de cei despre care Dumnezeu Însuși a depus mărturie. Un astfel de lider se va aștepta ca alții din biserica sa să i se supună, dar el însuși nu va fi dispus să se supună vreunei autorități spirituale pe care Dumnezeu a pus-o peste el. Această lipsă de respect va fi din ce în ce mai răspândită printre creștini în zilele din urmă. O vedem peste tot în jurul nostru în zilele noastre la mulți copii și tineri - în felul în care le vorbesc fraților evlavioși mai în vârstă.

Exemplele lui Diotref (3 Ioan 1:9) și ale celor cinci prezbiteri care au eșuat, ai bisericilor cărora le-a scris Ioan (Apocalipsa 2 și 3), sunt un avertisment pentru noi toți. După cum am considerat mai devreme, dacă acei lideri s-ar fi judecat pe ei înșiși, Dumnezeu le-ar fi arătat El Însuși direct eșecurile lor. El nu ar fi trebuit atunci să le atragă atenția asupra eșecurilor lor prin intermediul apostolului Ioan.

Când încetăm să ne judecăm pe noi înșine, vom începe să predicăm ca și cum am fi experți, iar Domnul nu va sta de partea noastră. Deci, trebuie să ne judecăm pe noi înșine în fiecare zi și să trăim în gânduri smerite despre noi înșine și slujirea noastră, în orice moment. Trebuie să ne verificăm în mod constant pentru a vedea dacă Dumnezeu depune mărturie cu privire la viața și slujirea noastră (Galateni 6:4). Dacă nu, atunci ceva nu este în regulă.

Iată un triplu îndemn pe care l-aș da tuturor conducătorilor:

  1. Fii întotdeauna un închinător al lui Dumnezeu, stând cu faţa în ţărână.
  2. Amintește-ți mereu că ești doar un frate obișnuit.
  3. Meditează întotdeauna la dragostea Domnului pentru tine în loc să-ți imaginezi că tu Îl iubești mult.

A fi „sărac în duh” înseamnă „a te considera nesemnificativ” (Matei 5:3 - Biblia amplificată) și a trăi cu un sentiment constant al nevoii personale, spirituale.