În ultimele săptămâni, am căutat să înțelegem ce înseamnă să împlinim marea trimitere în deplinătatea ei. Isus spune în Matei 28:19 că trebuie să mergem la fiecare națiune și să facem ucenici, așa că am examinat condițiile uceniciei descrise în Luca 14:
Prima condiție: Să-L iubești pe Hristos mai mult decât pe orice ființă umană de pe acest pământ. Psalmul 73:25 este mărturisirea unui adevărat ucenic: “Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” Nu doresc pe nimeni pe pământ mai mult decât pe Hristos.
A doua condiție: Să-L iubesc pe Hristos mai mult decât propria mea voință și propria mea alegere. “Doamne, nu doresc alegerea mea în nicio chestiune. Vreau voia Ta în fiecare domeniu al vieții mele - cum să-mi petrec timpul, cum să-mi cheltui banii, cum să-mi consum energia, cum să-mi petrec viața, ce ambiții să am. Tot viitorul meu este așezat la picioarele lui Isus.”
A treia condiție: Să mă lepăd de toate posesiunile mele, să țin cu palma deschisă tot ce este pe pământ, pentru că Hristos înseamnă mai mult pentru mine decât toate aceste lucruri pământești. Dacă Domnul ia unele dintre aceste lucruri sau pierd unele dintre ele, să spun așa cum a spus Iov în Iov 1:21: “Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului.” Aceasta este atitudinea unui adevărat ucenic.
Dacă o persoană nu îndeplinește aceste trei condiții ale uceniciei, conform Luca 14, nu este ucenic.
Când Isus le-a spus apostolilor Săi să meargă la fiecare națiune și să facă ucenici în Matei 28:19, El a vrut să spună că trebuie să-i aducem pe oameni în punctul în care ei nu numai că Îl cunosc pe Hristos ca Cel care le iartă păcatele, ci și ca Domn al lor. Asta înseamnă că Îl iubim mai mult decât pe oricine de pe pământ, mai mult decât propria noastră viață, mai mult decât propria voință și mai mult decât toate lucrurile pe care le avem pe pământ. El înseamnă mai mult pentru noi decât toate acestea.
Ați spune că misionarii și evangheliștii creștini care predică Evanghelia au îndeplinit acea a doua jumătate a Marii Trimiteri? Eu aș spune că nu. Vedeți de ce am folosit acea ilustrație a celor 99% care împlinesc aspectul din Marcu 16:15 și 1% care împlinesc Matei 28:19-20? Nouăzeci și nouă de oameni ținând un capăt al bușteanului și un singur om ținând sus celălalt capăt al bușteanului? De aceea am descoperit că Domnul m-a chemat să mă duc să ajut pe acel om singur care ține în sus celălalt capăt al bușteanului. Cred că acest lucru este o mare nevoie astăzi și acesta este și motivul pentru care creștinismul are o mărturie atât de proastă în atâtea națiuni.
Cu toții știm cum creștini născuți din nou au adus o așa rușine numelui Domnului. De ce? Pentru că au fost doar convertiți; nu au devenit ucenici. Ei nu au fost aduși la a renunța la propria lor voință sau la a fi detașați de lucrurile pe care le posedă, astfel că, rezultatul final este așa cum a spus Isus în Luca 14: sunt ca niște oameni care au pus o temelie, dar nu au îndeajuns pentru a finaliza clădirea.
La mijlocul acestei secțiuni despre ucenicie din Luca 14, Isus vorbește despre un om care vrea să construiască un turn, acest lucru fiind o imagine a întregii vieți creștine. Când ajunge să termine de pus temelia, scrie acolo că nu are suficient pentru a o sfârși. Semnificația - dacă o vedeți în contextul acestor trei condiții ale uceniciei - este că el nu este dispus să finalizeze turnul plătind prețul. Poate că are bani, dar spune: “Nu vreau să-l duc la bun sfârșit.”
Temelia este - odată ce păcatele noastre sunt iertate și ni s-a dat Duhul Sfânt - că devenim copii ai lui Dumnezeu. Dar este asta oare tot ceea ce există în viața creștină? Trebuie să fie un turn, conform celor spuse de Isus, nu doar o temelie. Versetul 29 spune că o astfel de persoană care nu sfârșește turnul este obiectul ridicolului, și că îngerii din ceruri sunt uimiți că creștinii care pun doar o temelie în viața lor creștină își imaginează că acesta este scopul deplin al creștinismului.
De aceea, este foarte important să accentuăm și să înțelegem ce spune în Matei 28:19, că trebuie să mergem la fiecare națiune și să facem ucenici. Indiferent de națiunea în care te afli astăzi, dacă predici, trebuie să faci ucenici.
Isus a încheiat această a doua jumătate a Marii Trimiteri spunând: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.” În esență: “Dacă faci asta - dacă mergi la toate neamurile și faci ucenici - voi fi mereu cu tine”. Nu putem revendica acea promisiune incredibilă fără a îndeplini condiția.
Dar dacă facem ucenici, ce asigurare minunată este aceasta: dacă m-am hotărât să merg în toată lumea, să propovăduiesc Evanghelia și să fac ucenici, Domnul va fi cu mine întotdeauna.