Dumnezeu este autoritatea supremă din univers. Nu există nicio îndoială în privința asta. Dar Dumnezeu de asemenea deleagă autoritate. Conducătorii guvernamentali, părinții și liderii Bisericii au autoritate în societate, în familii și în biserici.

Biserica nu este, așa cum o consideră unii, o democrație în care toată lumea este direct răspunzătoare numai față de Dumnezeu. Nu, ci există conducători numiți de Domnul în Trup, cărora trebuie să ne supunem și să-i ascultăm. Aceasta este voia lui Dumnezeu și ne este clar arătată în Scriptură.

La fel cum Cuvântul lui Dumnezeu poruncește oamenilor să se supună conducătorilor, soțiilor să fie supuse soților, copiilor să se supună părinților și robilor să fie supuși stăpânilor lor, tot așa Cuvântul lui Dumnezeu poruncește supunerea în Biserică.

Dumnezeu a pus prezbiteri care să aibă sarcina de conducere a bisericilor locale. Acolo unde prezbiterii sunt cu adevărat puși de Dumnezeu într-o biserică, ei sunt delegații Domnului și exercită ceva din autoritatea Lui. Domnul le-a spus ucenicilor pe care i-a trimis: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cine vă nesocotește pe voi pe Mine Mă nesocotește” (Luca 10:16).

Cuvântul lui Dumnezeu are porunci precum: „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos” (Evrei 13:17).

Dumnezeu ne plasează ca membri ai Trupului lui Hristos în grupuri de părtășie (biserici sau echipe de lucrători creștini). Acolo, suntem chemați să ne supunem conducătorilor spirituali pe care Dumnezeu îi numește peste noi, și să ne mișcăm împreună cu ei ca o echipă. În chestiuni individuale, privim la conducătorii noștri spirituali.

Dacă Dumnezeu ne-a așezat într-o părtășie de biserică sau într-o echipă de lucrători creștini, suntem obligați să ne supunem conducătorilor pe care Dumnezeu i-a pus peste noi și să-i urmăm în chestiunile de echipă. Singurul lucru de care trebuie să fim siguri este că Dumnezeu ne-a așezat în acea echipă. Odată ce această problemă este rezolvată, nu mai există nicio îndoială că Dumnezeu se așteaptă să ne supunem și să ascultăm de conducătorii noștri. Multe probleme în lucrarea creștină sunt rezolvate odată ce acest principiu scriptural este înțeles.

Luați în considerare exemplul lui Însuși Fiul lui Dumnezeu. Când era tânăr băiat, citim că El a trăit în supunere față de Iosif și Maria (Luca 2:51). Isus era perfect. Iosif și Maria nu erau. Cu toate acestea, Cel Perfect a trăit ani de zile în supunere față de ființe umane imperfecte, pentru că aceasta era voia lui Dumnezeu pentru El. Voia Tatălui a soluționat toate problemele cu caracter definitiv pentru Isus. Dacă Tatăl Său dorea ca El să trăiască în supunere față de Iosif și Maria, El avea să facă exact asta - atâta timp cât ar fi vrut Tatăl Său.

Așadar, vedem și din exemplul Fiului Perfect al lui Dumnezeu că singura întrebare importantă este: „E voia lui Dumnezeu ca eu să fiu în această părtășie?”. Dacă răspunsul este „Da”, atunci devine datoria noastră să ne supunem conducerii desemnate de Dumnezeu.

Răzvrătirea împotriva autorității a fost primul păcat comis în univers, când Lucifer, liderul îngerilor, s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu asupra lui.

În lumea de astăzi, există două duhuri care lucrează - Duhul lui Hristos care îi conduce pe oameni să se supună autorității divin constituite, și duhul lui Satan care îi conduce pe oameni să se răzvrătească împotriva unei astfel de autorități.

Duhul de răzvrătire este răspândit astăzi în societate, în familii și în Biserică de asemenea. Acesta este un indiciu clar că lumea se îndepărtează cu repeziciune de Dumnezeu și este din ce în ce mai controlată de Satan. Suntem chemați, ca membri ai Trupului lui Hristos, să stăm împotriva acestui principiu satanic și să urmăm exemplul de supunere al lui Hristos.

Nu putem pierde niciodată prin supunere față de conducerea desemnată de Dumnezeu. Pe de altă parte, avem multe de pierdut prin răzvrătire.

Supunerea față de conducerea desemnată de Dumnezeu este metoda lui Dumnezeu de a ne conduce spre maturitate spirituală. Vom avea o oprire în creștere din punct de vedere spiritual dacă nu ne supunem acolo unde ne cheamă Dumnezeu.

Mulți credincioși nu au învățat niciodată prin experiență realitatea suveranității lui Dumnezeu fiindcă nu au cunoscut niciodată ce înseamnă să fie verificați și zădărniciți în planurile lor ca urmare a unei supuneri smerite față de conducătorii lor spirituali. Nimeni nu poate să-L slujească eficient pe Dumnezeu sau să fie el însuși un lider spiritual dacă nu a cunoscut niciodată supunerea față de alții în niciun moment din viața lui.

Supunerea nu este ceva rușinos și apăsător, așa cum ne șoptește Diavolul la urechi. Dimpotrivă, este mijlocul prin care Dumnezeu ne ocrotește spiritual. În primii ani ai vieții noastre de creștin, când încă nu cunoaștem căile lui Dumnezeu, putem fi salvați de multe capcane noi înșine și, de asemenea, putem fi ocrotiți de la a-i rătăci pe alții în râvna noastră tinerească, dacă ne supunem conducătorilor noștri spirituali. Acei ani petrecuți în supunere pot fi și timpul în care Dumnezeu ne învață regulile Împărăției Sale și, prin urmare, ne face bogați spiritual, astfel încât să putem avea o slujire față de alții.

Cât de mult pierdem când ocolim calea supunerii!