Una dintre cele mai glorioase revelații ale Scripturii este că relația soț-soție este simbolică relației care există între Hristos și Biserică (Efeseni 5:22–23).

Soțiilor li se spune în acest pasaj din Efeseni să se supună soților lor, deoarece soțul este capul soției, numit de Dumnezeu. Soțiilor li se poruncește, de asemenea, să fie supuse soților lor în toate lucrurile (așa cum ar trebui să fie Biserica supusă lui Hristos), și să-i respecte. O astfel de supunere se poate să nu fie obiceiul acceptat în zilele noastre, dar este totuși legea lui Dumnezeu. Un cămin în care această lege este încălcată va culege cu siguranță consecințele neascultării într-un fel sau altul. Orice fată creștină care nu are intenția de a se supune acestor porunci ale lui Dumnezeu în viața de căsătorie nu ar trebui să se căsătorească deloc. E mult mai bine ca o astfel de fată să rămână necăsătorită decât să fie căsătorită și apoi să trăiască în neascultare perpetuă de poruncile lui Dumnezeu.

Însă, ca nu cumva vreun soț să creadă că rânduiala lui Dumnezeu îi dă permisiunea de a avea cereri nerezonabile față de soția sa, pasajul continuă prin a spune că soții ar trebui să-și iubească soțiile așa cum Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. Aceasta implică faptul că soții trebuie să-și iubească soțiile cu o iubire de sacrificiu de sine, dându-le nu doar lucruri, ci dându-se pe ei înșiși - chiar viața lor - pentru bunăstarea și fericirea soțiilor lor. La fel cum Hristos iubește Biserica cu o iubire nepieritoare, este datoria soțului să-și iubească neîncetat soția, indiferent dacă este sau nu iubit în schimb. Și amintiți-vă că dragostea lui Hristos pentru ucenicii Săi L-a determinat chiar să le spele picioarele (Ioan 13:1, 5). În același pasaj din Efeseni, soților li se poruncește să-și iubească soțiile așa cum își iubesc propriul trup. Ei nu trebuie să rănească sau să întristeze în mod deliberat sentimentele soțiilor lor, la fel cum nu și-ar răni sau vătăma în mod deliberat propriul corp. Ei trebuie să aibă grijă de soțiile lor și să le protejeze, așa cum ar avea grijă și și-ar proteja propriul trup de vătămare și de pericol. Un bărbat care nu intenționează să urmeze o astfel de învățătură scripturală ar fi cel mai bine să rămână necăsătorit.

Intenția lui Dumnezeu, așa cum este revelată în acest pasaj din Efeseni, este ca fiecare soț creștin și soție creștină să fie o imagine a lui Hristos și a Bisericii, în miniatură. Viața lor împreună ar trebui să dezvăluie frumusețile acestei relații.

Faptul că porunca de a fi umplut cu Duhul Sfânt (Efeseni 5:18) precede imediat acest pasaj despre relația soț-soție ar părea să indice că plinătatea Duhului va avea ca rezultat în primul rând un comportament asemănător lui Hristos în familie. Invers, ar însemna că pentru a-L glorifica pe Dumnezeu în viața de căsătorie, este esențial să fim umpluți cu Duhul Sfânt.

Înainte de a căuta un partener de viață, fiecare creștin ar trebui să se întrebe dacă dorește cu adevărat să aibă un astfel de cămin, așa cum este descris mai sus. Cum poate cineva care nu are o asemenea tânjire să aștepte călăuzirea lui Dumnezeu în căsătorie? Dar dacă aceasta este cu adevărat ambiția ta, poți fi sigur nu numai că Dumnezeu te va călăuzi spre căsătorie în voia Sa perfectă, ci și că te va întări pentru a construi un astfel de cămin.