WFTW Body: 

Mesajul crucii are o latură mai luminoasă - una pozitivă - și anume, faptul că crucea nu este un punct final, ci este o cale către viața de înviere. Există o bucurie pusă înaintea tuturor celor care sunt dispuși să accepte lucrarea crucii (Evrei 12:2). Bobul de grâu care cade în pământ și moare, nu rămâne acolo pentru totdeauna, ci răsare într-o rodnicie triumfătoare. Credinciosul care acceptă calea crucii, indiferent de cât de neînțeles ar putea fi în ochii altora, va fi în cele din urmă justificat de Dumnezeu. Rodnicia vine prin moartea față de sine. O parte din această roadă o putem vedea chiar și cât suntem încă pe pământ, dar toată roada va fi văzută numai la scaunul de judecată al lui Hristos, când Domnul îi va răsplăti pe cei credincioși.

Calea crucii este singura cale de biruință. Din acest motiv, Satan a încercat tot posibilul să-L împiedice pe Isus să meargă pe această cale. Tot din acest motiv, Satan încearcă în mod constant să-i împiedice pe bărbați și femei să accepte această cale pentru viața lor. Petru a căutat, în dragoste bine intenționată, să-L împiedice pe Isus să treacă prin suferința crucii, dar Isus a recunoscut instantaneu vocea lui Satan acolo (Matei 16:21–23). Prietenii și rudele noastre ne pot da și ei sfaturi similare, atunci când calea noastră este grea. Dar amintiți-vă că vocile pe care le auzim, fie în interiorul inimii noastre, fie din partea altora, care ne-ar abate de la calea crucii sunt întotdeauna șoaptele Diavolului. Le recunoaștem mereu ca atare?

În cartea Apocalipsa, Îl vedem pe Domnul Isus ca Miel înjunghiat. Acolo avem viziunea cerului asupra Calvarului. În ochii omului, Calvarul a fost o înfrângere. Nu avem nicio relatare despre vreun necredincios care L-a văzut pe Isus după învierea Sa și, prin urmare, Calvarul este încă văzut ca o înfrângere de către om. Dar în ochii cerului, Calvarul a fost cea mai mare victorie câștigată vreodată pe pământ. Pe pământ L-au răstignit pe Mielul lui Dumnezeu, dar în cer se închină Lui. Când, urmându-L pe Isus, renunți la drepturile tale, oamenii de pe pământ poate vor spune că nu ai coloană vertebrală, dar în cer va fi bucurie pentru un copil al lui Dumnezeu care a luat o poziție în favoarea biruinței. „Ei l-au biruit (pe Satan) … nu și-au iubit viața chiar până la moarte (de cruce) … De aceea bucurați-vă, ceruri” (Apocalipsa 12:11, 12).

În Psalmul 124:7, avem viața de creștin ilustrată în simbolul unei păsări care a scăpat dintr-o cursă. O pasăre care se avântă în zbor este o imagine perfectă a libertății glorioase pe care Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi să o experimenteze. Munții și râurile pot împiedica cursul înainte al creaturilor de pe pământ, dar nu și al unei păsări. Aceasta se înalță peste toate. Dumnezeu l-a creat pe om ca el să fie ca acea pasăre, perfect liber, având stăpânire peste toate și supunând totul sub el (Geneza 1:28). Dar neascultarea omului l-a făcut ca o pasăre prinsă într-o cursă, incapabilă să zboare.

Numai crucea poate să sfărâme acea cursă și ne poate elibera. Nu există nici o altă cale. Acceptă moartea față de această lume și față de propriul tău sine, iar astfel vei muri și față de puterea Diavolului. Strânsoarea lui asupra ta va fi ruptă și nimic nu te va putea împiedica să te avânți în zbor ca acea pasăre. Aceasta este adevărata libertate - și asta este ceea ce caută Duhul Sfânt să aducă în viețile noastre (2 Corinteni 3:17). Dar calea crucii este singura cale către această libertate.

În Marcu 4:17, Isus vorbește despre acei creștini care nu au nicio rădăcină. Creștinismul lor era superficial. Ori de câte ori Dumnezeu a căutat să le întărească rădăcinile, dându-le oportunități de a accepta crucea în viața lor, ei au evitat-o întotdeauna. Există o singură cale care poate conduce un om în plinătatea vieții care există în Hristos. Putem merge pe alte căi dacă vrem, dar nu vom împlini niciodată scopul lui Dumnezeu de-a lungul vreunui alt drum. Toate darurile și talentele noastre vor fi doar irosite dacă evităm calea crucii în viața noastră. O putem accepta sau respinge - alegerea este în întregime a noastră.

Sadhu Sundar Singh obișnuia să spună că, atunci când vom ajunge în cer, nu va mai exista o a doua șansă să porți crucea de dragul lui Isus. Se poate ca acum să o respingem, dar nu vom avea nicio oportunitate în veșnicie de a merge pe calea pătată de sânge pe care a mers Isus. Când ne vom întâlni cu Domnul nostru binecuvântat, El va avea încă amprente de cuie în mâinile și picioarele Sale. Cum va fi atunci să privim înapoi asupra vieții noastre pământești și să descoperim că am evitat cu grijă crucea la fiecare pas? Să facă Domnul, mai degrabă, ca la fiecare pas să acceptăm crucea, și astfel să nu avem regrete în acea zi.