Isus ne-a dat un exemplu în chestiuni legate de bani pe care toți cei care Îi slujesc Lui și toate bisericile trebuie să-l urmeze.

Când Domnul Isus a lucrat ca tâmplar, până la vârsta de 30 de ani, și-a câștigat existența - în mod onest, fără a înșela vreodată pe cineva și fără a intra vreodată în datorii.

După aceea, a intrat în slujire cu normă întreagă pentru următorii 3 ani și jumătate. În decursul acestei perioade, a avut câteva principii stricte în chestiunile financiare. Apostolii lui au respectat aceste principii cu strictețe. Biserica este Trupul lui Cristos și, prin urmare, trebuie să urmeze aceleași principii pe care le-a urmat primul Trup al lui Cristos (Însuși Isus). Toate bisericile și toți cei care sunt implicați în lucrarea creștină trebuie să urmeze aceleași principii.

Care au fost aceste principii?

În primul rând, întrucât Isus a fost un slujitor al Tatălui Său, El S-a bizuit doar pe Tatăl Său pentru a-I împlini toate nevoile Lui pământești - la fel cum orice om care lucrează pentru o companie se așteaptă ca acea companie să aibă grijă de nevoile sale financiare. Prin urmare, Isus nu a spus niciodată nimănui, în afară de Tatăl Său, despre nevoile Sale financiare. El n-a făcut niciodată reclamă lucrării Sale și n-a dat rapoarte despre aceasta pentru a obține sprijin. Însuși Dumnezeu, în mod direct, i-a determinat pe unii oameni să dea daruri lui Isus de bunăvoie - și Isus a acceptat astfel de daruri. Isus a desemnat un vistiernic (Iuda) pentru a ține banii pe care îi primea astfel.

Vezi Luca 8:2,3: "Maria Magdalena și Ioana (soția lui Cuza, ispravnicul lui Irod), Susana şi multe altele au contribuit la susținerea lui Isus și celor 12 ucenici, din ce aveau." Și Isus a acceptat darurile lor.

În al doilea rând, Isus a fost foarte atent cu privire la modul în care cheltuia banii pe care îi primea. Ioan 13:29 ne dă un indiciu referitor la felul în care Isus Își cheltuia banii. Când Isus i-a dat niște instrucțiuni lui Iuda acolo, ceilalți apostoli gândeau că îi direcționează lui Iuda să cheltuie banii în felul în care și cheltuia El mereu, și anume: (1) Cumpărând ce le trebuia; și (2) Dând la săraci. După această linie directivă trebuie să ne ghidăm noi în privința felului în care ne cheltuim banii.

Apostolii au urmat cu exactitate exemplul lui Isus. Ei de asemenea s-au încrezut în Tatăl lor ceresc pentru a le împlini toate nevoile. Astfel că, nu au spus niciodată nimănui despre nevoile personale sau despre nevoile lucrării lor - fie verbal, fie prin scrisori (fiindcă asta ar fi însemnat că ar fi indicat în mod indirect nevoia lor de bani). Ori de câte ori apostolii îndemnau bisericile să facă o colectă de bani, acest lucru se făcea întotdeauna pentru a distribui către credincioșii săraci - și niciodată pentru un alt scop (vezi 2 Corinteni 8 și 9, și 1 Corinteni 16:1-3).

Unii oameni citează greșit 1 Timotei 5:17,18 și învață că pastorilor și lucrătorilor creștini trebuie să li se plătească un salariu bun. Dar ce spun aceste versete de fapt?

"Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de ÎNDOITĂ CINSTE, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate” şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui”."

Aceste versete nu spun nimic legat de bani, ci ne învață doar că prezbiterilor care se ostenesc cu predicarea trebuie să li se acorde îndoită cinste de către turma lor. Dacă s-ar fi referit la bani, atunci ar însemna că Dumnezeu poruncește bisericilor să-și plătească conducătorii de două ori salariul pe care toți ceilalți din biserică îl primesc!! Acest lucru este ridicol! Pavel îi învăța de fapt pe credincioși să-i aprecieze și să-i respecte pe prezbiterii din bisericile lor. El spunea: "Dați-le cinstea cuvenită, la fel cum îi permiteți boului vostru să mănânce cerealele pe care le treieră." Prin urmare, vedem că plata principală a unui prezbiter este cinstea (aprecierea și recunoștința) din partea turmei sale - și nu banii.

Acest îndemn este similar celui pe care Pavel l-a dat în 1 Tesaloniceni 5:12,13: "Să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi… să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor."

Pavel vorbește totuși despre sprijin financiar pentru lucrătorii creștini în 1 Corinteni 9:7-18. El spune acolo: "Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?"

Dar Pavel continuă apoi să spună: "Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Cristos. Este adevărat că Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată. Care este atunci răsplata mea (salariul)? Doar aceasta, că, atunci când vestesc Evanghelia, o pot oferi fără plată tuturor. Așadar, nu mă folosesc de drepturile mele ca predicator al Evangheliei."

Deci Pavel nu a predicat niciodată pentru un salariu sau pentru daruri, ci pentru că era "constrâns de dragostea lui pentru Cristos" și fiindcă "Dumnezeu îi încredințase lui isprăvnicia Evangheliei". El a vrut să vestească altora fără plată Evanghelia, așa încât să nu pară că Dumnezeu îi taxează pe oameni pentru auzirea Evangheliei. Și, i-a îndemnat pe alții să-i urmeze exemplul (Vezi 1 Corinteni 11:1 și Filipeni 3:17).

Așadar, vedem că Noul Testament învață că un slujitor al Domnului poate să primească daruri pentru susținerea sa (așa cum a primit și Isus). Dar, în același timp, observăm și că:

(1) Niciun lucrător creștin nu a fost plătit vreodată cu un salariu lunar regulat. Isus nu le-a promis niciodată ucenicilor Săi un salariu. Apostolii n-au primit niciodată un salariu. Ei se încredeau în Tatăl lor ceresc să miște inimile oamenilor pentru a-i sprijini financiar (la fel ca în cazul lui Isus). O astfel de viață de credință era esențială pentru ca ei să aibă putere în lucrarea lor. I-a ferit, de asemenea, de lăcomie.

(2) În situațiile în care Pavel a văzut că acest sprijin financiar era folosit în mod abuziv de către predicatori, a hotărât să nu ia deloc bani de la nimeni ci să se susțină singur, pentru a proteja mărturia Evangheliei pe care o predica. El spune în 2 Corinteni 11:7-13 (Versiunea Living): "V-am predicat Vestea Bună a lui Dumnezeu fără a vă taxa de ceva. Nu v-am cerut vouă nimic, căci credincioșii din Macedonia mi-au adus un alt dar. Nu v-am cerut niciodată un cent, și niciodată nu voi cere. Și voi spune la toți despre asta! Fac acest lucru fiindcă vreau să tai orice prilej celor care se laudă că fac lucrarea lui Dumnezeu în același fel cum facem noi. Dumnezeu nu i-a trimis niciodată pe acei oameni; ei sunt "mincinoși" care v-au păcălit încât să credeți că sunt apostolii lui Cristos."

Vedem aici că Pavel a primit daruri ocazional - când credincioșii din Macedonia (Filipi) îi trimiteau de bunăvoie niște bani. Dar niciodată n-a luat bani de la credincioșii corinteni (după cum vedem mai sus), fiindcă voia să le arate că el era diferit de predicatorii creștini falși din Corint. El n-a cerut niciodată sprijin financiar de la cineva, și nici nu a făcut aluzie referitor la nevoile sale financiare.

Pavel nu a luat niciun ban nici de la credincioșii tesaloniceni. El spune în 2 Tesaloniceni 3:8-10: "N-am acceptat niciodată mâncare de la vreunul dintre voi fără a plăti pentru aceasta; am muncit din greu zi și noapte pentru banii de care aveam nevoie ca să trăim, pentru ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi. Nu era că n-aveam dreptul să vă cerem să ne hrăniți, dar am vrut să vă arătăm cum ar trebui să munciți pentru existența voastră."

Pavel de asemenea nu a luat niciun ban nici de la creștinii efeseni. El spune în Fapte 20:31-35: "Toți acești trei ani cât am fost cu voi, nu am umblat după banii sau hainele cuiva. Știți cum am lucrat cu propriile mele mâini să mă susțin pe mine și pe oamenii care erau cu mine. V-am arătat, muncind din greu în acest fel, că trebuie să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-ne de cuvintele Domnului Isus care a spus: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’"

Fiecare slujitor al Domnului trebuie să se asigure că manifestă atitudinea lui Cristos în privința banilor, la fel cum a făcut Pavel.

În toate bisericile noastre CFC pe care Domnul le-a plantat, fiecare din cei mai bine de 150 de conducători/prezbiteri se susțin singuri financiar. Niciunul din ei nu a primit vreodată un salariu. Acest model nou-testamentar a funcționat perfect pentru noi, de 45 de ani (din 1975, când a fost întemeiată prima biserică CFC, până acum în 2020) - atât în orașele mari pretutindeni în lume cât și în cele mai sărace sate ale Indiei. Această poziție pe care am adoptat-o ne-a salvat de la a fi infiltrați de predicatori lacomi care citează Scripturile și caută să trăiască de pe urma altor credincioși.

Aceasta a fost poziția pe care au adoptat-o toți slujitorii Domnului în Noul Testament. Dar creștinismul s-a depărtat de acest standard de-a lungul secolelor. Astăzi, mulți pastori și predicatori îndeamnă oamenii să le dea bani și scriu scrisori emoționante către sponsorii lor (adesea cu statistici false despre convertiri) așteptându-se la tot mai mult sprijin financiar.

Din cauza acestei atitudini greșite față de bani care se găsește în rândul liderilor creștini, ungerea lui Dumnezeu lipsește din majoritatea slujirilor creștine de azi și nu există nicio descoperire din cer în lucrarea celor mai mulți predicatori. Nimeni nu poate sluji și lui Dumnezeu și banilor (Luca 16:13).

Domnul a spus că numai celor care sunt credincioși în chestiuni legate de bani li se vor da adevăratele bogății (Luca 16:11) - descoperirea divină și ungerea Duhului.

Există încă un principiu important pe care trebuie să-l avem în vedere: Un slujitor al Domnului nu trebuie să primească niciodată bani ca dar de la necredincioși sau de la cineva care este mai sărac decât el. Orice dar dat de către o persoană mai săracă trebuie întotdeauna pus în cutia de colectă a bisericii și niciodată folosit pentru sine.

Iată o listă de verificare pe care am pus-o deasupra cutiilor noastre de colectă din CFC Bangalore:

Înainte de a dărui bani, te rog verifică:

1. Ești un copil al lui Dumnezeu născut din nou?
2. Ai destui bani pentru nevoile familiei tale?
3. Ești eliberat de datorii (în afară de împrumutul pentru o casă)?
4. Ești împăcat cu toți oamenii?
5. Dai cu bucurie?

Poți să te duci pe următorul link pentru a vedea baza scripturală pentru standardele de mai sus: https://romanian.cfcindia.com/our-financial-policy-5

Noi nu judecăm alte biserici sau predicatori care fac lucrurile diferit de noi, în acest aspect. Astfel am fi farisei. Dar noi înșine căutăm să păstrăm cu strictețe standardele pe care le vedem în viața Domnului Isus și în viețile apostolilor.

Cine are urechi de auzit, să audă.

Amin.