Săptămâna trecută, am început să ne gândim la ce înseamnă să împlinim pe deplin Marea Trimitere: nu doar să ajungem la oameni care nu au auzit despre Evanghelie, ci să facem ucenici care sunt atenți să facă tot ceea ce a poruncit Isus.

Am văzut că atunci când Isus a văzut o mare mulțime de oameni mergând împreună cu El, S-a întors și a spus unele dintre cele mai grele cuvinte pe care le-a spus vreodată cuiva.

Majoritatea predicatorilor și pastorilor, dacă văd o mare mulțime de oameni venind să-i asculte, n-ar gândi niciodată să rostească astfel de cuvinte, iar acest lucru ne arată cât de diferit a fost Isus. El nu era interesat de numere. Sunt foarte puțini predicatori creștini astăzi care nu sunt interesați de numere; dar ceea ce vedem spre sfârșitul capitolului 14 din Luca este faptul că Isus punea accentul pe calitate.

El voia ucenici, așa că S-a întors și le-a spus: “Dacă vreunul din voi vine la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Nu e ca și când poți să fii un ucenic de nivelul al doilea; nu poți fi ucenic, punct.

Aici vedem prima condiție a uceniciei. Biblia spune că trebuie să ne onorăm tatăl și mama. Atunci ce a vrut să spună Isus când a zis că trebuie să “urâm”? Este o afirmație relativă.

Isus a folosit uneori un limbaj puternic - de exemplu: “Dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l”. “Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o”. “Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” “Dacă nu mâncaţi trupul Meu şi dacă nu beţi sângele Meu, n-aveți viaţa veșnică”. El a rostit multe cuvinte puternice. Dar cuvintele pe care le spunea erau duh și viață. Deci, ceea ce a vrut să spună de fapt aici a fost că, în comparație cu dragostea noastră pentru El, dragostea pentru rudele noastre pământești ar trebui să fie ca întunericul comparat cu lumina.

Ca să folosesc o ilustrație, dacă dragostea ta pentru părinții tăi, pentru soție, copii, frați și surori este ca lumina stelelor, atunci dragostea ta pentru Hristos trebuie să fie ca lumina soarelui. Când răsare soarele, stelele par să devină întunecate. Sunt încă acolo, dar nu le poți vedea în lumina soarelui. Deci, cuvântul “ură” aici înseamnă că dragostea ta pentru tatăl tău și mama ta este aproape invizibilă: încă îi iubești, dar în lumina iubirii tale pentru Hristos, care este ca soarele strălucitor, iubirea pentru părinți este ca întunericul, prin comparație.

Dragostea pentru membrii familiei noastre este ca ura în comparație cu dragostea noastră pentru Hristos. De asemenea, înseamnă că nu trebuie să permitem niciunui membru al familiei să ne împiedice să urmăm orice ne-ar chema Domnul să facem.

Așadar, prima condiție a uceniciei este o dragoste supremă pentru Hristos, unde Îl iubim pe Hristos mai mult decât pe părinții noștri, mai mult decât pe soția noastră, pe copiii noștri, mai mult decât pe fiecare frate și soră de sânge sau din biserică, și mai mult decât propria noastră viață. Ați spune că lucrarea misionară și evanghelizarea i-au adus pe creștini în acest loc?

Oare fiecare persoană care pretinde că este un creștin născut din nou a ajuns în acest stadiu? Tu însuți, dacă pretinzi că ești un creștin născut din nou, ai ajuns la acest stadiu? Poți să spui cu sinceritate că Îl iubești pe Hristos în mod suprem mai mult decât pe oricine de pe acest pământ? În observația mea asupra credincioșilor din multe țări, din ultima jumătate de secol, nu găsesc că acest lucru este adevărat. Mulți L-au acceptat pe Hristos și cântă: „Toate păcatele mele sunt iertate și mă aflu în drum spre cer”, dar ei nu au devenit ucenici.

Săptămâna următoare, vom lua în considerare a doua condiție a uceniciei.