În înțelegerea lui Isus, nu toate poruncile aveau o importanță egală. Exista o ordine de prioritate. Unele lucruri erau mai importante decât altele. Erau anumite porunci, cum ar fi anumite tipuri de hrană pe care nu aveau voie să le mănânce, în Leviticul 11, care nu erau la fel de importante ca porunci precum “Să nu ucizi” și “Să nu preacurvești”. Dar acelea erau totuși porunci, și pentru că Daniel a decis să țină acele porunci dintre cele mai mici în Vechiul Testament, asta l-a făcut un om pe care Dumnezeu l-a acceptat.

În Daniel 1:8, este spus: “Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” Poate că era niște carne de porc pe acea masă sau vreun tip de pasăre pe care Dumnezeu o interzisese în Leviticul 11. Poate că Daniel nu a putut să dea o explicație completă cu privire la motivele pentru care Dumnezeu interzisese acele lucruri, dar a decis: “Dacă asta face parte din Legea lui Moise, chiar dacă nu face parte din Cele Zece Porunci, o voi păzi”. Este scris că, fiindcă nu s-a întinat, Dumnezeu l-a onorat și l-a făcut un martor puternic în Babilon. Dumnezeu a văzut în Daniel un om care era dispus să păzească toate poruncile Sale.

Așa a fost întotdeauna de-a lungul veacurilor. Dumnezeu i-a căutat întotdeauna pe cei care vor păzi poruncile Sale, pe cei care vor face tot ceea ce ne-a învățat Isus, și nu doar poruncile care le plac. În Matei 5:19, Isus a spus: “Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor.” Isus nu spune că acel om va merge în iad, dar va fi cel mai mic în ceea ce privește recunoașterea din Rai și valorile Raiului. A fi cel mai mic pe pământ este absolut lipsit de importanță. Nu contează. Dar a fi cel mai mic în împărăția cerurilor înseamnă că Atotputernicul Dumnezeu nu are o părere foarte bună în privința ta. Nu vreau să fiu în categoria asta! Nu-mi pasă dacă lumea nu are o părere prea bună despre mine, dar cu siguranță vreau ca Dumnezeu să aibă o părere foarte bună cu privire la mine.

Despre Ioan Botezătorul se spune că îngerul Gavril i-a zis tatălui său Zaharia: “Fiul tău Ioan va fi mare înaintea Domnului.” A fi mare în ochii Domnului este cu siguranță ceva demn de râvnit. Nu vreau să fiu cel mai mic în ochii Domnului, unul despre care Domnul nu are o părere prea bună. Totuși, aici se spune că vor fi unii oameni care vor fi cei mai mici în împărăția cerurilor, nu pentru că nu țin poruncile cele mai mari, ci pentru că le ignoră pe cele mai mici.

Găsesc această atitudine printre mulți creștini chiar și astăzi. Ei spun că sunt creștini nou- testamentari, dar neglijează unele porunci mici ale Noului Testament și spun: “Asta nu este importantă, nu trebuie să o păzești pe asta.” Nu pun la îndoială credința lor în Cristos. Nu sunt aici să judec dacă aceștia merg în rai sau în iad. Nu e treaba mea. Dumnezeu este judecătorul, dar eu cred cu certitudine ceea ce a spus Isus, că dacă cineva anulează cea mai mică poruncă din tot ceea ce ne-a învățat Isus (și tot ceea ce ne-a învățat ulterior Isus prin Duhul Său cel Sfânt prin Apostoli, în Epistole), atunci va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. În contrast cu aceasta, cine este cel care va fi mare în împărăția cerurilor? Cel care păzește cea mai mică poruncă și îi învață pe oameni să păzească cea mai mică poruncă. Matei 5:19 nu poate fi mai clar. Este foarte clar.

Atitudinea ta față de cele mai mici porunci din Noul Testament este cea care arată unde te afli înaintea lui Dumnezeu în împărăția Sa. Isus a spus: “Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Acesta este semnul iubirii noastre. Nimeni nu poate spune: “Eu Îl iubesc pe Isus” și să ignore poruncile Lui. În măsura în care ignori cea mai mică dintre poruncile lui Isus, în această măsură, nu-L iubești. Poate că păzești poruncile cele mari, dar atitudinea ta față de cele mai mici dintre ele este cea care determină poziția ta în împărăția lui Dumnezeu.