"Caut printre ei UN OM care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea... dar nu găsesc niciunul!" (Ezechiel 22:30). În istoria lumii, a Israelului și a bisericii, vedem mai multe exemple legat de felul în care Dumnezeu a depins adesea de UN SINGUR om într-o situație specifică pentru a-Și îndeplini scopurile. Dar un singur om cu Dumnezeu este întotdeauna o majoritate.

Noe: Când întreaga lume era plină de răutate și de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, pe vremea lui Noe, deși pe pământ existau opt oameni care aveau teamă de Dumnezeu, totuși împlinirea scopurilor lui Dumnezeu a depins în totalitate de credincioșia unui singur om, Noe. Noe a fost singurul om care a căpătat favoare în ochii lui Dumnezeu în acel moment (Geneza 6:8 - traducerea NASB). Dacă acel om ar fi fost necredincios față de Dumnezeu, întreaga rasă umană ar fi fost ștearsă de pe fața pământului și niciunul dintre noi nu am fi fost în viață astăzi! Îi putem mulțumi fără îndoială lui Dumnezeu că Noe a rămas credincios.

Moise: Când israeliții se aflau în Egipt, Dumnezeu nu i-a putut elibera din sclavia în care se aflau până când nu a găsit un om care să fie în stare să-L reprezinte. Și, Dumnezeu era pregătit să aștepte până când un astfel de om avea să fie gata. Odată, când Moise plecase timp de doar 40 de zile, toți cei 2 milioane de israeliți au început să se depărteze de Domnul (Exodul 32). De îndată ce omul lui Dumnezeu a plecat un pic, a durat doar câteva zile pentru ca o națiune întreagă să părăsească adevăratul Dumnezeu și să se rătăcească închinându-se la idoli.

Iosua: Citim că israeliții "au slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua" (Judecătorii 2:7). Influența lui Iosua a fost atât de puternică asupra israeliților, încât nu au îndrăznit să se închine la idoli în timpul vieții sale și în timpul vieții bătrânilor care au trăit după el. Dar odată ce Iosua a murit, Israel a început să se îndepărteze rău de Domnul. Acesta este efectul vieții unui singur om al lui Dumnezeu.

Ilie: Biblia spune în legătură cu Ilie că, "mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit" (Iacov 5:17,16). Un singur om a întors o națiune întreagă înapoi la Dumnezeu, a învins forțele rele și a omorât toți prorocii lui Baal.

Elisei: Pe vremea lui Ilie erau cincizeci de "fii ai prorocilor" (studenți ai școlilor biblice) care sperau cu toții să fie proroci în Israel într-o zi. Însă Duhul lui Dumnezeu i-a ocolit pe toți și a venit asupra lui Elisei, care nu era "fiu de proroc" (2 Împărați 2:7,15). Elisei era cunoscut în Israel doar ca un slujitor: "unul care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie" (2 Împărați 3:11).

Daniel: Când Dumnezeu a vrut să-i aducă pe evrei din Babilon în Ierusalim, avea nevoie de un om. L-a găsit pe Daniel. Daniel fusese credincios Domnului încă din tinerețe și trecuse fiecare test cu brio. Când era tânăr adolescent în Babilon, el a luat o poziție fermă pentru Domnul. "Daniel însă s-a hotărât să nu se întineze" (Daniel 1:8 - NTLR) - un verset bun pe care toți tinerii să-l țină minte. În timp ce toți ceilalți tineri evrei mâncau cu promptitudine mâncarea servită la masa regelui, de frica regelui (mâncare pe care Dumnezeu o interzisese în Levitic), doar Daniel a refuzat să o mănânce. În acea zi, erau alți trei tineri la masa aceea, care l-au văzut pe Daniel luând poziție pentru Domnul și i s-au alăturat. Daniel și acei trei bărbați au devenit apoi o influență puternică pentru Dumnezeu în Babilon.

Pavel: Pavel a petrecut mai mult timp în Efes decât în orice altă biserică. În fiecare zi, timp de 3 ani, el a predicat acolo întreaga învățătură a lui Dumnezeu (Fapte 20:31). Biserica efesenilor a fost cea mai privilegiată dintre toate bisericile. Standardul înalt al învățăturilor din epistola lui Pavel către Efeseni indică faptul că această biserică era, de asemenea, spirituală. Așadar, dacă a existat vreo biserică în care credincioșii ar fi trebuit să intre în număr mare în viața noului legământ, ar fi trebuit să fie această biserică din Efes. Dar, vai, nu a fost așa. Nici măcar prezbiterii de acolo nu intraseră într-o astfel de viață. Pavel le-a spus acelor prezbiteri când i-a părăsit: "Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor" (Faptele apostolilor 20:29,30). Atâta timp cât Pavel a fost prezent personal în biserica din Efes, niciun lup nu a putut intra în ea, pentru că Pavel era un păstor vigilent al turmei și un ușier strict al casei Domnului.

Dumnezeu are nevoie de o mărturie curată pentru Numele Său în FIECARE generație. Și, El nu Se va lăsa fără un martor nici măcar în generația noastră. Vei plăti prețul de a fi în întregime disponibil lui Dumnezeu în această generație?