Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, mulți oameni care sunt ultimii în această lume sunt primii în ochii Lui.

Acesta este un adevăr uimitor care apare în șapte pilde ale Domnului Isus:

1. În Matei 20:1 - Lucrătorii care au venit în ceasul al 11-lea, după ce și-au irosit 90% din viață (11 din 12 ore) au fost răsplătiți cei dintâi.
2. În Luca 15:22 - Fiul cel mai tânăr, care a pierdut 50% din averea tatălui său (partea sa) și a dezonorat numele tatălui său, a primit totuși „cea mai bună haină” din casă și „inelul” - iar fratele mai mare care se vedea drept în proprii ochi nu a primit aceste două lucruri.
3. În Luca 7:41 - Cel care a păcătuit mai mult (și a fost iertat mai mult) a ajuns să iubească mai mult (fiind astfel mai aproape de Domnul).
4. În Matei 21:28 - Fiul care a fost răzvrătit la început a ajuns să facă voia tatălui său în cele din urmă, spre deosebire de fratele său.
5. În Luca 15:3 - Oaia pierdută s-a apropiat mai mult de Păstor decât celelalte oi - fiind purtată pe umerii Păstorului.
6. În Luca 14:10 - Cel care s-a așezat în locul cel mai de pe urmă la masă, la sărbătoarea de nuntă, a primit apoi locul cel mai proeminent.
7. În Luca 18:9 - Vameșul necinstit, care în exterior era mult mai rău decât fariseul, l-a devansat pe acesta din urmă, fiindcă Dumnezeu l-a declarat neprihănit.

Toate aceste pilde redau un singur mesaj - că mulți care încep rău ajung în cele din urmă să câștige premiul.

Contează felul cum sfârșim cursa, și nu cum începem. Cei care nu se descurajează și care nu se condamnă din cauză că au început rău în viața lor (la fel ca Pavel), vor ajunge să-i devanseze pe mulți alții care au început bine. Acest lucru ar trebui să-i încurajeze pe toți cei care și-au stricat viața, să nu renunțe niciodată în descurajare, ci să continue cu hotărâre în cursă.

Pavel a încurcat complet lucrurile în primii 30 de ani din viața sa, înainte de a se întâlni cu Isus. Dar el a decis să facă doar „un singur lucru” după aceea, și anume: Să meargă înainte cu hotărâre  spre a deveni ca Domnul Isus - uitând de toate eșecurile sale din trecut și privind doar înainte pentru a deveni ca Isus în timpul scurt care îi rămăsese pe pământ (Filipeni 3:13, 14). Asta includea și îndeplinirea lucrării la care îl chemase Dumnezeu. Iar la sfârșitul vieții sale, el a spus: „Mi-am isprăvit alergarea… de acum mă așteaptă o cunună în cer” (2 Timotei 4:7,8).

Pavel le-a spus următorul lucru creștinilor firești din Corint: „Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul dintâi” (1 Corinteni 9:24).

Chiar și acei creștini firești ar fi putut să ajungă cei dintâi în cursa creștină, dacă s-ar fi pocăit și ar fi alergat cu hotărâre și disciplină. Aceasta este speranța pe care noi, în calitate de prezbiteri, trebuie să o dăm fiecărui creștin care a eșuat, dacă doar se va pocăi și va continua cu hotărâre spre ținta de a deveni asemenea lui Hristos, cu orice preț.