WFTW Body: 

Rugăciunea este cea mai ușoară pentru cei care sunt ca niște copilași, pentru că rugăciunea este o recunoaștere înaintea lui Dumnezeu a neputinței noastre și a neajutorării noastre. Adulților isteți le este greu să recunoască asta. De aceea, Isus a spus că trebuie să fim ca niște copilași. Cu cât depindem mai mult de rațiunea și intelectul nostru, cu atât mai puțin ne vom ruga și cu atât ne vom întreba mai mult de ce Dumnezeu face lucruri într-un mod pe care rațiunea noastră nu le poate înțelege.

Ascultarea pe care ne-o cere Dumnezeu nu este „ascultarea rațiunii, ci „ascultarea credinței” (Romani 1:5). Dumnezeu nu i-a dat lui Adam motive pentru care El nu voia ca Adam să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Era suficient pentru Adam să știe că Dumnezeu îl iubea și că, prin urmare, poruncile lui Dumnezeu (chiar și atunci când sunt inexplicabile prin rațiune) erau cele mai bune pentru el: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbe 3:5). Deci, când Adam a eșuat, a fost în primul rând un eșec al credinței în dragostea lui Dumnezeu și în înțelepciunea lui Dumnezeu. Aici eșuăm și noi.

Dacă credem că Dumnezeu ne iubește în mod intens, și că El știe ce este cel mai bine pentru noi - mai bine decât putem știi noi vreodată - și că El este suficient de atotputernic pentru a ordona toate evenimentele de pe pământ, atunci vom asculta cu bucurie de toate poruncile Sale, vom ceda totul înaintea Lui, pentru ca El să facă doar voia Sa de acum încolo în viețile noastre, ne vom ruga chiar și atunci când parcă nu primim răspunsuri imediate, și ne vom supune la tot ceea ce El rânduiește pentru noi, fără întrebări. Dacă nu avem credință în înțelepciunea, dragostea și puterea lui Dumnezeu, atunci nu vom face nimic din toate acestea.

Dacă suntem ca niște copilași, putem veni la Dumnezeu cu o credință simplă și putem primi cu ușurință plinătatea Duhului Său în inimile noastre (Luca 11:13). Avem nevoie doar de o conștiință curată (cu toate păcatele cunoscute mărturisite lui Dumnezeu și omului), de o foame și sete după plinătatea Duhului, de o predare totală lui Dumnezeu a fiecărui domeniu cunoscut al vieții noastre, și de credința că Tatăl nostru iubitor ne va da cu siguranță ceea ce Îi cerem. Atunci putem cere - și putem crede că Dumnezeu ne-a dat ceea ce I-am cerut, chiar dacă nu avem sentimente sau senzații imediate. Manifestările exterioare vor veni mai târziu. Deci fii ca un copilaș.

Poate „biruința” să fie revendicată prin credință ca „mântuirea”?

1 Ioan 5:4 spune: „Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră” - iar „lumea” este definită de Cuvânt ca „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” (1 Ioan 2:16). Așadar, asta ne învață că biruința asupra tuturor acestora este prin credință. Dar ce înseamnă această credință? Este sprijinirea totală a personalității noastre asupra lui Dumnezeu, cu încredere absolută în dragostea, înțelepciunea și puterea Sa desăvârșită. A crede este la fel cu a primi - după cum arată clar Ioan 1:12. Nu este credință intelectuală. Deci, a avea încredere în Dumnezeu înseamnă că primim (acceptăm) voia Lui ca fiind cea mai bună pentru noi. Asta înseamnă că alegem să ne lepădăm de propria noastră voință. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „răstignirea firii pământești” (Galateni 5:24). Pentru a face acest lucru (lepădarea propriei noastre voințe), avem nevoie de har care să ne ajute.

Totul își are originea în credință. Dacă nu credem că voia lui Dumnezeu este cea mai bună, nici nu vom dori să ne răstignim propria voință. Acest lucru se aplică, de exemplu, când te uiți la televizor. Crezi că ceea ce ar face Isus în astfel de situații este ceea ce e cel mai bine - adică, nu S-ar uita la programe și filme inutile sau sugestive sexual? Sau crezi că ceea ce îți mulțumește poftele este cel mai bun lucru? Asta depinde dacă crezi că voia lui Dumnezeu este cea mai bună pentru tine. Fără credință nu poate exista biruință.

Gândește-te mereu la Isus pe care trebuie să-L urmezi. Nu uita niciodată că firea ta pământească este slabă. Isus a strigat în mod constant după ajutor de la Tatăl Său. Trebuie să faci și tu la fel. Amintește-ți că Numele lui Isus este un turn în care te poți retrage oricând când ești atacat (Proverbe 18:10). Și, în acest Nume poți cere orice de la Tatăl tău, dacă te afli vreodată în vreo dificultate în orice loc de pe fața pământului.