Un alt mod în care Dumnezeu ne frânge puterea și mândria este corectându-ne prin liderii noștri. Aproape tuturor credincioșilor le este foarte greu să primească corecție. Nu este ușor nici măcar pentru un copil de doi ani să primească o corecție - mai ales dacă asta se face în mod public.

Când ai acceptat ultima dată cu bucurie corecția publică? Ai acceptat-o măcar o dată în viață? Dacă nu, atunci nu este de mirare că îți lipsește autoritatea spirituală.

Aceasta a fost una din marile diferențe dintre Petru și Iuda Iscarioteanul. Atunci când Petru I-a spus în mod necugetat Domnului să evite să meargă la cruce, Domnul l-a mustrat cu asprime spunând: „Înapoia Mea, Satano”. Aceasta a fost cea mai puternică mustrare pe care a dat-o Isus vreodată unui om. Până și fariseii erau numiți doar „pui de năpârci”. Dar Petru a fost numit „Satana”. Cele mai puternice mustrări ale lui Isus au fost rezervate celor care erau cei mai apropiați de El. El îi mustră cel mai mult pe cei pe care îi iubește cel mai mult (Apocalipsa 3:19).

La scurt timp după aceea, când mulți ucenici erau ofensați de învățătura Domnului și Îl părăseau, Domnul i-a întrebat pe ucenicii Săi dacă și ei doreau să plece. Petru a fost cel care a răspuns atunci și a spus: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:60,66-68). Care au fost cuvintele vieții veșnice pe care le auzise Petru? „Înapoia Mea, Satano!”

Vedem cuvintele de corecție drept cuvinte menite să ne conducă la viața veșnică?

Așa a privit Petru corecția și asta l-a făcut omul care a devenit.

A mai fost o ocazie când Petru a acceptat îndreptarea din partea Domnului. Petru Îi spusese Domnului la cina cea de taină că, chiar dacă toți ceilalți ucenici S-ar fi lepădat de Domnul, el nu avea să facă asta. Domnul a răspuns imediat că Petru se va lepăda de El de trei ori în următoarele 12 ore. Dar Petru nu s-a simțit ofensat de acel răspuns. Un astfel de om a fost cel pe care Domnul l-a luat în cele din urmă și l-a făcut apostolul Său de frunte și purtătorul Său de cuvânt în ziua Cincizecimii.

Pentru că Petru s-a smerit sub corecția primită, Dumnezeu l-a înălțat. După ce a învățat din propria sa experiență, Petru ne îndeamnă acum pe toți în 1 Petru 5:5,6 să ne smerim mereu. Nu vom pierde niciodată nimic smerindu-ne. Într-o bună zi, Dumnezeu ne va înălța.

Spre deosebire de atitudinea lui Petru față de corectare, priviți la atitudinea lui Iuda Iscarioteanul față de corecție. Atunci când o femeie L-a uns pe Isus cu un parfum scump, Iuda a spus că este o risipă să cheltuiești banii așa, când aceștia ar fi putut fi dați săracilor (Ioan 12:5; Matei 26:10-13). Isus l-a corectat foarte blând pe Iuda și i-a cerut s-o lase în pace pe femeie, pentru că ea făcuse o lucrare bună. Dar Iuda s-a simțit ofensat.

Chiar în versetul următor (Matei 26:14), citim că Iuda s-a dus imediat la preoții cei mai de seamă și a fost de acord să-l trădeze pe Isus. Momentul acestui lucru este foarte important. Iuda a fost rănit, pentru că Isus îl corectase în mod public.

Tot ceea ce i-a spus Isus lui Iuda a fost că evaluarea lui asupra acțiunii femeii nu era corectă. Dar asta a fost suficient pentru a-l supăra. Când nu ești frânt, un lucru mic va fi suficient pentru a te ofensa.

Dar priviți la consecințele eterne ale reacției lui Iuda. Și priviți la rezultatele eterne ale reacției lui Petru. Ambii au fost testați prin corecție - unul a eșuat, în timp ce celălalt a trecut testul.

Astăzi, suntem testați în același mod.

Dacă corecția publică ne ofensează, acest lucru dovedește doar că noi căutăm onoarea oamenilor. Dacă așa stau lucrurile, este bine să știm asta acum, ca să ne curățim de o astfel de umblare după onoare. Poate că Dumnezeu a permis o astfel de situație ca să ne arate cât de mult suntem sclavii părerilor omului. Acum putem să ne curățim și să fim liberi.

Așadar, haideți să avem atitudinea lui Petru față de corecție, în orice moment - indiferent dacă Domnul ne corectează în mod direct prin Duhul Său, sau prin altcineva. Aceasta este calea vieții veșnice pentru noi toți. Dacă ne smerim, vom primi har de la Dumnezeu și El ne va înălța la vremea potrivită.