Boala este unul dintre cursurile din educația noastră spirituală pe care trebuie să le absolvim, înainte de a ne sfârși călătoria noastră pământească. Isus, Înainte-mergătorul nostru, a absolvit și El acest curs. Să privim Scripturile cu o minte care nu are prejudecăți:

Isaia 53:3 spune: „El a fost disprețuit și părăsit de oameni, un om al durerii care cunoștea ce este boala” (Holman Christian Standard Bible).

Boala vine la om din cauza blestemului de pe acest pământ. Drept urmare, de asemenea transpiram și suntem răniți de spini etc. (Vezi Geneza 3:17-19). Când Isus a venit pe acest pământ blestemat de păcat, trupul Lui de asemenea a transpirat și a fost rănit de spini - și S-a îmbolnăvit uneori. Biblia spune că Isus „a fost obișnuit cu boala” (Isaia 53:3 - Biblia Amplificată - traducere literală). (*Vezi Nota de mai jos)

Pentru a experimenta tot ceea ce experimentăm noi din punct de vedere fizic, Isus a trebuit să experimenteze și El boala. O astfel de suferință a făcut parte din educația Lui pământească (Evrei 5:8). Este o mare mângâiere pentru noi să știm acest lucru atunci când suntem bolnavi - la fel cum este o mângâiere pentru noi, când suntem ispitiți în mod sever, să știm că și Isus a fost ispitit în toate lucrurile așa cum suntem noi (Evrei 4:15).

Prin urmare, Dumnezeu îngăduie să fim și noi „obișnuiți cu boala” ca parte a educației noastre spirituale. Iar atunci când suntem bolnavi, Domnul nostru vrea ca noi „să biruim așa cum a biruit El” - să nu ne plângem de milă, să nu căutăm simpatie, să nu punem nicio pretenție asupra nimănui, să nu murmurăm sau să fim posomorâți niciodată, ci să fim luminoși și veseli în orice moment, lăudând-L pe Domnul și mulțumindu-I (Apocalipsa 3:21). Fie ca noi să trăim așa toate zilele noastre pe pământ. Harul Lui este îndeajuns pentru asta.

Faptul că și Isus S-a îmbolnăvit uneori demonstrează în mod concludent că boala nu se datorează întotdeauna păcatului - pentru că Isus a fost fără păcat. Lăudat fie Domnul pentru faptul că în Isus avem un Înainte-mergător minunat, care poate simpatiza nu numai cu ispitele noastre, ci și cu bolile noastre!

Pavel și colaboratorii săi, Timotei, Epafrodit și Trofim au absolvit și ei acest curs de „boală” în educația lor spirituală pe pământ (Vezi 2 Corinteni 12:7-9; 1 Timotei 5:23; Filipeni 2:27; 2 Timotei 4:20).

Dumnezeu l-a oprit odată pe Pavel în regiunea Galatiană din cauza unei boli, pentru că El voia ca Pavel să propovăduiască Evanghelia și să planteze biserici acolo. Pavel plănuia inițial să treacă prin Galatia înspre Asia Mică, dar citim că a fost „oprit de Duhul Sfânt” ca să nu plece din Galatia (Fapte 16:6). Această oprire a Duhului Sfânt nu s-a făcut printr-o viziune supranaturală, ci prin faptul că Dumnezeu a îngăduit ca Pavel să fie bolnav în Galatia, astfel încât să nu poată călători mai departe. Vedem acest lucru clar în epistola sa către creștinii galateni, unde spune că motivul pentru care s-a oprit în Galatia pentru a le predica a fost pentru că era bolnav (Galateni 4:14,15)!

Un alt motiv pentru care Dumnezeu permite să fim bolnavi (uneori) este ca să putem simpatiza mai bine cu alții din lume care sunt bolnavi. Altfel n-am ști prin ce trec alții.

Dar Dumnezeu ne vindecă, de asemenea, în îndurarea Sa (Filipeni 2:25-27). Așa cum S-a îngrijit Dumnezeu de Isus, Se va îngriji și de noi. Așadar, putem cere vindecare atunci când suntem bolnavi.

Dar nu putem revendica eliberare totală de boală la fel cum putem revendica eliberare totală de păcat.

A murit Isus pentru răscumpărarea întregii noastre persoane - duh, suflet și trup? Da, cu siguranță El a făcut asta.

Dar trebuie să înfruntăm realitatea și să nu trăim într-o lume a iluziei și a amăgirii.

Efectul mântuirii lui Hristos a început chiar acum numai în duhul celui care este născut din nou. Acolo, în duhul nostru, am fost înviați din morți și făcuți o nouă creație (Efeseni 2:1-6; 2 Corinteni 5:17).

Dar sufletul nostru (mintea, emoția și voința) și trupul nostru nu sunt încă înnoite. În aceste două domenii încă trebuie să obținem întregul beneficiu al lucrării lui Hristos pe cruce. Mintea noastră poate fi reînnoită încet și progresiv, dacă permitem Duhului Sfânt să ne schimbe sistemul de valori din perspectiva lumii în perspectiva lui Dumnezeu (Romani 12:2).

Trupul nostru, însă, va fi transformat doar atunci când Hristos Se va întoarce (Filipeni 3:21 afirmă acest lucru foarte clar). Când Hristos va reveni, trupul nostru se va bucura de viața de înviere deplină - fără boală și fără moarte. Dar Dumnezeu îngăduie și acum, în mila Lui, să gustăm puțin din „puterile veacului viitor” în trupul nostru, ocazional (Evrei 6:5) - un pic din puterea Lui de vindecare supranaturală. Acesta este modul în care mulți credincioși au experimentat vindecarea de bolile lor, în mod supranatural. Și, acesta este motivul pentru care Dumnezeu le-a dat unora din trupul lui Hristos darul vindecării și darul de a face minuni.

Dar vindecarea trupului se află în totalitate în voința suverană a lui Dumnezeu și nu putem să-I dictăm cine ar trebui să fie vindecat. Nici nu putem pretinde vindecarea oricând vrem, ca un drept, aici și acum - la fel cum putem cere iertarea totală a tuturor păcatelor noastre, prin pocăință, mărturisire și credință în moartea lui Hristos pentru noi.

Cea mai clară dovadă că nu putem revendica vindecarea ca un drept și că efectul blestemului asupra trupurilor noastre nu este înlăturat atunci când suntem mântuiți, se vede în faptul că în final toți credincioșii mor, oricât de mult se roagă oamenii și revendică vindecarea și viața pentru ei! Boala și moartea sunt rezultatele blestemului de pe pământ, la fel ca transpirația, oboseala fizică și somnolența. Toate acestea ne vor afecta trupurile până când Hristos Se va întoarce. În timp ce duhurile noastre au fost deja răscumpărate din blestem (Galateni 3:13,14), trupul nostru fiind din ţărână, este încă afectat de blestemul asupra ţărânei pământului.

Dar cum rămâne cu Isaia 53:5, care spune: „Prin rănile Lui suntem vindecați”? Haideți să nu dăm propria noastră interpretare acelui verset, ci să ne uităm la interpretarea pe care Însuși Duhul Sfânt o dă acestui verset în Noul Testament:

În 1 Petru 2:24 citim: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi."

Este limpede ca cristalul din acest verset că „vindecarea” la care se face referire aici este „vindecarea de păcat” și „sănătatea” pe care o primim ca urmare este „neprihănirea”. Acest lucru este dovedit în continuare de contextul paragrafului în care se găsește acest verset, care vorbește despre a-L urma pe Isus care nu a păcătuit.

Dar ce ziceți de Isaia 53:4 care spune: „El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui”. Acesta este citat în Matei 8:16,17 astfel: „Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre."”

Este din nou limpede ca cristalul din acest pasaj că această profeție s-a împlinit chiar acolo și atunci, la începutul slujirii lui Isus. Nu a fost ceva care s-a împlinit mai târziu atunci când Isus a murit pe cruce, așa cum susțin mulți. Această profeție s-a împlinit când Isus i-a vindecat pe bolnavi. Nu este o promisiune că Isus la cruce a luat toate bolile noastre.

Prin urmare, ce trebuie să facem atunci când suntem bolnavi? Haideți să urmăm exemplul lui Pavel. El s-a rugat pentru vindecare de „țepușul lui în carne”. În cele din urmă, L-a auzit pe Dumnezeu spunându-i că țepușul nu va fi îndepărtat, ci va primi harul lui Dumnezeu ca să biruiască (2 Corinteni 12:7-9). În cazul lui Epafrodit, Pavel a continuat să se roage și Dumnezeu, în milă, l-a vindecat pe deplin (Filipeni 2:27). În cazul lui Trofim, însă, în ciuda rugăciunii lui Pavel, el nu a fost vindecat (2 Timotei 4:20). În cazul lui Timotei, Pavel trebuie să se fi rugat pentru el de multe ori. Dar Timotei a continuat să sufere de boala sa de stomac. Așa că, în cele din urmă, Pavel i-a spus să ia puțin vin ca medicament (1 Timotei 5:23).

Așadar, trebuie să ne rugăm întotdeauna pentru vindecarea de orice boală, cu rugăciunea ca, dacă nu este voia lui Dumnezeu să dea vindecare, atunci să ne dea har - oricare dintre cele două hotărăște El că este mai bun pentru noi.

Aceasta este învățătura echilibrată a Scripturii. Dacă iubim adevărul, vom observa că există credincioși bolnavi în fiecare grup creștin - oricare ar fi teologia lor cu privire la vindecare. Dar mulți închid ochii în privința acestui lucru pentru că au prejudecăți.

Cine are urechi de auzit, să audă.

*Notă: Cuvântul ebraic „choliy” tradus în Isaia 53:3 ca „suferințe” (în majoritatea traducerilor în limba engleză) înseamnă de fapt „boală” sau „maladie”. Același cuvânt este tradus în mod corect ca „boală” în Deuteronom 7:15, Deuteronom 28:61 și Isaia 1:5. Dar majoritatea traducătorilor probabil că nu puteau să creadă că Isus ar fi fost vreodată bolnav astfel că nu au tradus cu acuratețe cuvântul în Isaia 53:3. În schimb, ei au folosit propria lor teologie pentru a traduce acest cuvânt ebraic ca „suferințe”!! Doar Biblia Holman și Biblia Amplificată (citate mai sus) au îndrăznit să dea traducerea corectă a acestui cuvânt ebraic drept „boală”. Cea mai clară dovadă că sensul cuvântului ebraic „choliy” este „boală” este văzută când privim la următorul verset unde este folosit același cuvânt (Isaia 53:4). Aici, în ebraică, este tradus din nou prin „suferințe”. Dar când acest verset este citat în Noul Testament în Matei 8:17, el este tradus acolo ca „astheneia” (greacă), însemnând boli/maladii. [ Vezi: http://bible.cc/matthew/8-17.htm ]