1. Domnul Isus a devenit păcat pentru a ne face pe noi neprihăniți: "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2 Corinteni 5:21). Hristos a devenit păcat pentru noi, astfel încât noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu ÎN EL. Aceasta este justificarea, și este un dar fără plată al lui Dumnezeu pentru cei care au suficientă umilință încât să recunoască faptul că nu pot deveni niciodată îndeajuns de drepți pentru a îndeplini standardele sfinte ale lui Dumnezeu. Doar prin har suntem justificați și, așa cum spune Biblia: "Dacă este prin har, nu mai este pe baza faptelor, altfel harul n-ar mai fi har" (Romani 11:6). Domnul Isus nu doar că a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre, ci efectiv A DEVENIT PĂCAT. Neprihănirea lui Dumnezeu este atât de înaltă față de neprihănirea celui mai sfânt om de pe pământ, precum cerul este deasupra pământului (Isaia 55:8,9). Chiar și îngerii care sunt fără păcat nu pot privi fața lui Dumnezeu, ci trebuie să-și acopere fețele înaintea Lui (Isaia 6:2,3). Numai Hristos poate privi direct la fața Tatălui. Așadar, Dumnezeu ne așează în Hristos, astfel încât să putem veni acum înaintea Lui fără nicio teamă, fiindcă suntem în Hristos. Dumnezeu ne justifică așezându-ne în Hristos și acceptându-ne ca fiind la fel de neprihăniți ca Însuși Hristos. Ne putem bucura acum în acceptarea noastră perfectă înaintea lui Dumnezeu, pentru că am devenit neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.

2. Domnul Isus a devenit sărac pentru ca noi să fim îmbogățiți: "El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi" (2 Corinteni 8:9). Domnul Isus a devenit sărac la cruce, pentru ca noi să fim îmbogățiți - sau cu alte cuvinte, pentru ca noi "să nu ducem lipsă de nimic" în viața noastră. Dumnezeu nu a promis că ne va da tot ce vrem, ci tot ceea ce avem nevoie (Filipeni 4:19). Părinții înțelepți nu le oferă copiilor lor tot ceea ce își doresc sau ce cer, ci doar tot ceea ce au nevoie. La fel este și cu Dumnezeu. Vechiul Legământ promitea bogăție pământească celor care păzeau Legea. Dar sub Noul Legământ, Dumnezeu promite că dacă vom căuta mai întâi Împărăția Lui și neprihănirea Lui, El ne va da ceva și mai bun: Tot ceea ce avem nevoie pentru viața pe acest pământ (Matei 6:33; vezi și 2 Petru 1:4). Isus a devenit sărac - pentru ca noi să fim îmbogățiți. Deci nu trebuie să trăim niciodată cu o lipsă în viața noastră. Nu trebuie să avem nicio teamă cu privire la viitor - nici pentru noi înșine, nici pentru copiii noștri. Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus a procurat pentru noi și pentru membrii familiei noastre provizii pentru fiecare nevoie pământească pe care o vom avea. Așadar, fii eliberat de toate temerile tale, dragă frate și soră. Isus a devenit deja sărac pentru tine la cruce. Nu mai trebuie să trăiești cu lipsă financiară constantă în viața ta. Poți avea întotdeauna tot ceea ce ai nevoie. Revendică-ți dreptul tău prin naștere în Evanghelie.

3. Domnul Isus a devenit blestem pentru a ne face pe noi o binecuvântare: "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi - pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste noi, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit" (Galateni 3:13,14). Vestea bună a Evangheliei este că, datorită faptului că Isus a devenit deja blestem pentru noi, niciunul dintre aceste blesteme ale Legii nu trebuie să ne mai atingă pe noi. Însuși acest lucru ar fi fost îndeajuns o veste bună. Dar există ceva mai mult. Putem avea în schimb binecuvântarea cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam. Această binecuvântare este descrisă astfel în Geneza 12:2,3: "Te voi binecuvânta... astfel vei fi o binecuvântare... și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine." Aceasta este binecuvântarea pe care Hristos a obținut-o pentru noi la cruce prin faptul că a devenit blestem pentru noi. El vrea să ne binecuvinteze și să ne facă o binecuvântare pentru fiecare persoană pe care o întâlnim pe pământ, pe tot parcursul vieții noastre. Această binecuvântare (ne spune versetul) vine la noi prin primirea Duhului Sfânt. Isus a descris Duhul Sfânt ca un izvor de apă care țâșnește în noi și NE BINECUVINTEAZĂ (Ioan 4:14), iar apoi ca râuri de apă care curg prin noi și-i BINECUVINTEAZĂ PE ALȚII (Ioan 7:37-39). Promisiunea Domnului chiar și pentru cel mai rău păcătos care trăiește în păcat și eșec astăzi este: "După cum ai fost un BLESTEM în vremurile trecute, poți fi o BINECUVÂNTARE pentru alții în vremurile care vor veni" (Zaharia 8:13). Voia lui Dumnezeu este ca noi să fim o BINECUVÂNTARE pentru fiecare familie de pe fața pământului pe care o întâlnim.