În 1 Petru, Apostolul Petru vorbește mult despre supunere. Un om care experimentează adevăratul har al lui Dumnezeu se va supune întotdeauna față de autoritate oriunde merge. El nu va avea nicio problemă cu supunerea. Păcatul își are originea în răzvrătire, cu mult înainte ca Adam să fi fost creat. Cel mai înalt arhanghel s-a răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu și a devenit Satan imediat. Din acest motiv “răzvrătirea este ca păcatul ghicirii” (1 Samuel 15:23 - NTLR) - fiindcă un duh răzvrătit aduce o persoană în contact cu duhuri rele, la fel ca ghicirea. Isus l-a biruit pe Satan trăind exact în modul opus. El S-a smerit și a coborât pe pământ, în supunere perfectă față de Tatăl Său; iar aici pe pământ, S-a supus lui Iosif și Mariei, care erau imperfecți, timp de 30 de ani, pentru că aceștia erau autoritățile omenești pe care Tatăl Său ceresc le-a așezat peste El. Cel care a experimentat adevăratul har al lui Dumnezeu va experimenta în sufletul său salvarea de duhul de răzvrătire. Dacă ai o problemă în a te supune față de autoritate, trebuie să fii izbăvit în sufletul tău.

Creștinii sunt chemați să se supună tuturor autorităților omenești, împăraților, guvernatorilor, etc. (1 Petru 2:13,14). La acea vreme împăratul Romei era Nero, unul dintre cei mai răi împărați care au domnit vreodată asupra Romei, și unul care a persecutat și a omorât creștini. Cu toate acestea, Petru le spune creștinilor nu numai să se supună lui, ci și “să dea cinste împăratului” (1 Petru 2:17). El spune, de asemenea, că trebuie “să cinstim pe toți oamenii” (1 Petru 2:17). Sub vechiul legământ, legea era să cinstești pe bătrân (Leviticul 19:32). Dar sub noul legământ, trebuie să-i cinstim pe toți oamenii. Standardul în fiecare domeniu este mai înalt sub noul legământ. Sub vechiul legământ, oamenii trebuiau să dea 10% lui Dumnezeu. În noul legământ, trebuie să dăm totul (Luca 14:33). Sub vechiul legământ, o singură zi trebuia să fie ținută ca sfântă (Sabatul). În noul legământ, fiecare zi trebuie să fie sfântă. Sub vechiul legământ întâiul născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat lui Dumnezeu. În noul legământ, toți copiii noștri trebuie să fie închinați lui Dumnezeu. Un om care a experimentat harul lui Dumnezeu nu are nicio dificultate în a-i cinsti pe toți oamenii. Noi trebuie să fim slujitori ca Isus, și prin urmare, ne bucurăm să-i cinstim pe toți și “să-i privim pe toți ceilalți mai presus de noi înșine” (Filipeni 2:3).

Apoi, el vorbește în mod specific slujitorilor și le spune să fie supuși stăpânilor lor. Toți apostolii i-au învățat pe slujitori să se supună stăpânilor lor. Un creștin care are un duh de răzvrătire împotriva autorităților sale, din birou sau din fabrică, este o mărturie foarte slabă pentru Hristos. Un student creștin care se răzvrătește împotriva profesorilor săi de la școală sau facultate este, de asemenea, o mărturie foarte slabă pentru Hristos. Un astfel de creștin nu a înțeles deloc “adevăratul har al lui Dumnezeu”. El n-a înțeles că Isus a venit și S-a supus față de părinți pământești imperfecți, timp de 30 de ani. Aceasta este o lecție pe care toți trebuie s-o învățăm. Slujitorilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu tot respectul. Dacă lucrezi într-un birou, fabrică, școală, spital sau orice altceva, trebuie să arăți respect față de cei ce sunt deasupra ta în acel loc.

Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri să-i respecte pe profesorii lor, și să nu se înhăiteze cu alți copii și să-și bată joc de profesori. Slujitorii trebuie să învețe să arate respect nu numai acelor stăpâni care sunt buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Este ușor să te supui unui stăpân bun, însă un creștin care a experimentat “adevăratul har al lui Dumnezeu” se va supune și unui stăpân greu de mulțumit (1 Petru 2:18). Când te supui unui stăpân greu de mulțumit, atunci lumina ta strălucește ca și creștin. O lumânare arzătoare nu este ușor de observat în lumina soarelui. Dar noaptea toți pot să-i vadă lumina. În același fel, lumina unui creștin se vede cel mai intens atunci când se află în medii întunecate.

Nu e nicio fală în a te supune cu răbdare atunci când ești pedepsit fiindcă ai făcut ceva rău. Dar când înduri cu răbdare suferința, chiar și atunci când ai făcut ce era drept, atunci Dumnezeu este mulțumit de tine (1 Petru 2:20). A suferi pe nedrept este una dintre marile teme ale epistolei lui Petru. El continuă mai departe să spună că exact așa a suferit și Domnul Isus. El a suferit pe nedrept și ne-a lăsat un exemplu ca să călcăm pe urmele Lui. Suntem chemați aici “să călcăm pe urmele Lui, care n-a păcătuit niciodată, care n-a spus niciodată o minciună, care niciodată n-a răspuns înapoi atunci când a fost batjocorit; și care, când a suferit, nu a amenințat cu răzbunare, ci S-a supus lui Dumnezeu care judecă cu dreptate” (1 Petru 2:21-23). Acesta este modul în care se comportă și un creștin care a înțeles “adevăratul har al lui Dumnezeu”.