În Geneza 28:11 este scris: "asfințise soarele". Deși acest lucru se referă doar la un fapt geografic, totuși soarele asfințise într-adevăr peste viața lui Iacov, și din punct de vedere spiritual. El trăise pentru lume, apucase lucruri și înșelase. Dar totuși, Dumnezeu S-a întâlnit cu Iacov din îndurare și i-a spus că are un scop măreț pentru viața lui. "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam", i-a zis Dumnezeu, "Pământul pe care ești culcat ți-l voi da ţie şi seminței tale. Și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine" (Geneza 28:13,14). Aceasta se numește "binecuvântarea lui Avraam" (Galateni 3:14). Când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, i-a spus: "Te voi binecuvânta și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine" (Geneza 12:2,3). Dumnezeu i-a repetat aceasta aici lui Iacov. În Galateni 3:14, ni se spune că această binecuvântare devine a noastră, când suntem umpluți cu Duhul Sfânt.

Care este atunci scopul umplerii cu Duhul Sfânt? Cu siguranță nu acela de a vorbi în limbi! Acesta este doar unul dintre darurile pe care le dă Dumnezeu unora dintre copiii Săi. Din nefericire, mulți creștini au pus un prea mare accent pe asta. Dar acesta nu este scopul principal. Scopul principal nu este nici chiar vindecarea fizică. Pavel nu a fost niciodată vindecat de "țepușul din carnea sa". Scopul esențial al plinătății Duhului Sfânt este ca Dumnezeu să ne poată binecuvânta și astfel să ne facă o binecuvântare pentru fiecare familie de pe fața pământului pe care o vom întâlni (Galateni 3:14). Când Dumnezeu ne umple cu Duhul Sfânt, vom fi o binecuvântare pentru toți oamenii.

Nimeni nu ne va putea întâlni fără a fi binecuvântat în vreun fel! Este ca și cu acele doamne foarte parfumate. Poți mirosi parfumul lor chiar și atunci când ești la câțiva metri de ele! Oriunde se deplasează ele, oamenii pot mirosi parfumul lor. La fel va fi și cu noi. Dacă intrăm într-o casă, o vom binecuvânta, indiferent dacă o vizităm timp de cinci minute sau cinci zile. Aceasta este "binecuvântarea lui Avraam" - râuri de apă vie care curg cu binecuvântare pentru oameni însetați de pretutindeni.

În Geneza 32 vedem că, atunci când Iacov a auzit că vine Esau, a planificat cum să scape. Le-a pus în față pe cele trei soții pe care nu le plăcea, iar pe Rahela și pe sine s-a pus la urmă - astfel încât, chiar dacă toți ceilalți aveau să fie omorâți, el și Rahela ar fi scăpat! Iacov este în continuare aceeași persoană egoistă care fusese totdeauna. Este o mare încurajare pentru noi să vedem că Dumnezeu a luat un om atât de egoist și l-a transformat într-un "Israel".

Apoi citim cum S-a întâlnit Dumnezeu cu Iacov, S-a luptat cu el și i-a dislocat șoldul. El face lucruri drastice pentru a ne aduce în locul în care vrea să fim. Domnul l-a frânt și a spus: "De acum încolo vei fi un prinț al lui Dumnezeu (Israel)" (Geneza 32:28). Când a putut Dumnezeu să-l numească "Israel"? Numai după 60 sau 70 de ani în care S-a luptat cu el și în cele din urmă i-a dislocat șoldul, frângându-l în întregime. Apoi Dumnezeu spune:"Lasă-Mă să plec acum." Și în sfârșit, Iacov zice: "Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta." Acest om care își petrecuse viața apucând după bani, apucând dreptul de întâi născut, apucând proprietate, femei și oi, acum lasă totul și apucă de Dumnezeu. El spune, cum ar fi: "Doamne, am trăit pentru bani, pentru femei, pentru proprietăți și pentru multe lucruri pământești, dar acum Te vreau numai pe Tine." Dumnezeu așteaptă ca această zi să vină și în viața noastră. Atunci, El ne va spune cum i-a spus și lui Iacov: "Numele tău nu va mai fi apucător sau înșelător (Iacov), ci te vei numi prinț al lui Dumnezeu (Israel), căci ai luptat cu Dumnezeu și ai fost biruitor."

Când a devenit Iacov un biruitor? Când i-a fost frânt șoldul. Acesta este un adevăr măreț pe care îl vedem chiar de la începutul Scripturii: Dumnezeu trebuie să ne frângă înainte de a ne putea împuternici. Omul frânt care se sprijină pe toiagul său ca Iacov, este cel care devine prinț al lui Dumnezeu, și nu mărețul și puternicul 'Dl. Univers'. Dumnezeu trebuie să vă frângă, dragi frați și surori, înainte ca să vă poată face ceea ce vrea El să fiți. Și apoi citim aceste cuvinte minunate din Geneza 32:31: "răsărea soarele". Din nou, un fapt geografic - dar adevărat, din punct de vedere spiritual, și în viața lui Iacov. Cu douăzeci de ani mai devreme, soarele asfințise peste el. Acum, soarele răsărea.