Trebuie să fim în mod serios preocupați cu faptul că botezul (cufundarea) în Duhul Sfânt este subestimat în vremea de azi. Avem două extreme în creștinismul de astăzi: cei care neagă cu totul botezul cu Duhul Sfânt și cei care se laudă cu o falsificare ieftină, emoțională a acestui botez (care nu le-a adus nici putere pentru slujire, nici sfințenia vieții). Trebuie să ne ferim de ambele extreme și să-L căutăm pe Dumnezeu pentru o ungere autentică cu putere, astfel încât să putem trăi și sluji așa cum trebuie.

Nu putem conduce o biserică la un nivel mai înalt decât ce am atins noi înșine. Dacă noi înșine am avut doar o experiență contrafăcută, atunci îi vom conduce și pe alții numai în experiențe contrafăcute. Trebuie să fim cu adevărat cufundați în Duhul Sfânt. Dar asta nu este suficient. Trebuie de asemenea să trăim în mod continuu în plinătatea Duhului, dacă vrem să fim eficienți pentru Domnul. Trebuie să fim „plini de Duh” tot timpul (Efeseni 5:18 - Literal).

Dacă vrem să avem o slujire eficientă în biserica noastră, atunci trebuie să avem o preocupare reală pentru creșterea spirituală a fraților și surorilor din biserica noastră. Acest lucru ne va determina să-L căutăm pe Dumnezeu pentru darul prorociei, astfel încât să putem sluji în mod eficient fraților noștri credincioși. Este imposibil să-I slujim eficient lui Dumnezeu în lucrarea Cuvântului fără acest dar al Duhului. Așa că trebuie să căutăm din toată inima să fim umpluți cu Duhul Sfânt. Pilda pe care Isus a spus-o, despre omul care s-a dus la miezul nopții acasă la vecinul său pentru a lua mâncare pentru prietenul său, ne învață să fim preocupați de cei din biserica noastră care se află în nevoie. Acest lucru ne va face să batem la ușa lui Dumnezeu și să-L căutăm până când „ne dă cât ne trebuie din puterea Duhului Sfânt” (Compară Luca 11, versetul 8 cu versetul 13).

În noul legământ, a proroci înseamnă a rosti Cuvântul lui Dumnezeu sub ungerea Duhului Sfânt în așa fel încât „să îndemne, să încurajeze și să zidească biserica” (1 Corinteni 14:3, 4, 24, 25). În 1 Corinteni 14, Pavel subliniază importanța prorociei în adunările bisericii locale. Dacă biserica ar fi putut fi zidită fără o astfel de prorocie unsă, atunci ar trebui să spunem că Dumnezeu a dat acest dar bisericii în mod inutil. Atunci îndemnul de a „râvni după darul prorociei” ar fi un îndemn inutil (1 Corinteni 14:1, 39). Dar adevărul este că acest dar este esențial pentru zidirea bisericii. O biserică care nu are în ea nici măcar un frate care prorocește în Duhul va sfârși curând în moarte spirituală.

A ignora ungerea Duhului echivalează cu a spune că venirea Duhului în ziua Cincizecimii a fost inutilă și că suntem în stare să facem lucrarea Domnului fără a ne da El abilitatea! Aceasta este o eroare la fel de gravă ca și a spune că venirea Domnului Isus pe pământ a fost inutilă și că suntem capabili să intrăm în împărăția lui Dumnezeu fără El! Ignorarea venirii celei de-a Treia Persoane a Treimii echivalează cu disprețuirea Duhului Sfânt și este un păcat la fel de grav ca și ignorarea venirii celei de-a Doua Persoane a Treimii.

Nu trebuie să subestimăm ungerea Duhului, doar pentru că a fost abuzată de unii credincioși. Dacă nu ai puterea Duhului, te vei baza pe propriile talente umane și pe experiența ta pentru a face lucrarea Domnului. Și asta nu va îndeplini niciodată scopurile lui Dumnezeu.

Trebuie să eliberăm oamenii de fariseism și legalism, pe de o parte, și de compromis și de lumesc pe de altă parte. Cine este suficient pentru o astfel de slujire? Doar un om căruia Duhul Sfânt îi dă abilitatea. De aceea trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu în mod constant pentru înțelepciunea și puterea Duhului Sfânt. Când Pavel se roagă pentru creștinii din Efes, el se roagă ca ei să cunoască atât înțelepciunea Duhului Sfânt, cât și puterea Lui (Efeseni 1:17; 3:16). Pentru acestea trebuie să ne rugăm și noi.