Dumnezeu este Lumină şi Dragoste (1 Ioan 1:5; 4:8). El „locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii” (1 Timotei 6:16). Deoarece El este Sfânt, ne cheamă şi pe noi să fim sfinţi.

Însă, pentru o fiinţă omenească, sfințenia poate veni numai prin ispită. Adam a fost creat inocent, fără să aibă cunoștința binelui şi răului. Dumnezeu a vrut ca el să fie sfânt, şi pentru aceasta El a îngăduit ca Adam să fie încercat.

Pomul cunoştinţei binelui şi răului a fost creat de Însuşi Dumnezeu şi nu a fost rău în sine. Pomul exista într-o lume peste care Dumnezeu a pronunţat cuvintele: „Foarte bun” (Geneza 1:31). Pomul era foarte bun, pentru că i-a oferit lui Adam oportunitatea de a fi sfânt, prin a se împotrivi ispitei.

Biblia spune: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite ispite” (Iacov 1:2 - versiunea biblică KJV), pentru că ispitele ne dau oportunitatea de a fi părtaşi la sfinţenia lui Dumnezeu (Evrei 12:10) şi de a deveni „desăvârşiţi şi întregi” (Iacov 1:4).

Când privim la sfinţenia lui Isus, noi nu privim la acea sfinţenie a Lui proprie, pe care o avea ca Dumnezeu, pentru că această sfinţenie nu ar fi un exemplu pentru noi. Privim la El ca la Unul făcut „asemenea fraţilor Săi în toate lucrurile” şi „care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 2:17, 4:15) .

Isus este Înainte-mergător-ul nostru (Evrei 6:20), care a alergat aceeaşi cursă pe care o avem de parcurs şi noi, netezindu-ne calea pentru a-L urma, iar acum El ne spune: "Urmează-Mă" (Ioan 12:26). Și, uitându-ne ţintă la El, care a alergat cursa înaintea noastră, şi noi putem alerga cu perseverenţă, fără să cădem de oboseală sau să ne pierdem inima (Evrei 12:1-4).

Isus a răbdat fiecare ispită care s-ar putea abate vreodată asupra unui om. El a fost ispitit: „în toate lucrurile, ca şi noi”. Această învăţătură ne este prezentată clar în Evrei 4:15, şi aceasta este încurajarea noastră. Isus n-a folosit niciodată vreo putere care să nu ne fie oferită şi nouă, astăzi, de Dumnezeu. El S-a confruntat cu ispita şi a biruit-o, ca om, prin tăria dată Lui de Tatăl Său, prin Duhul Sfânt.

Satan întotdeauna a spus omului că legile lui Dumnezeu sunt împovărătoare şi imposibil de împlinit. Isus a venit ca om, şi, prin viaţa Lui de ascultare desăvârşită, a dat în vileag această minciună a lui Satan. Dacă noi am avea vreo ispită de biruit, sau vreo poruncă de împlinit, cu care Isus să nu Se fi confruntat, numai atunci am avea o scuză pentru a păcătui. Însă, dacă Isus ar fi trăit acea viaţă desăvârşită fără slăbiciunea trupului nostru sau cu o putere care nu este disponibilă pentru noi, atunci viaţa Lui n-ar putea fi un exemplu pe care să-l putem urma, şi nici n-ar fi o încurajare pentru noi în momentele când suntem ispitiţi. Isus, însă, a demonstrat prin viaţa Lui trăită ca om pe Pământ, că puterea pe care ne-o pune la dispoziţie Dumnezeu este suficientă pentru a satisface cerinţele Legii Lui, revelate în Cuvântul Său.

„Căci n-avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre; ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15).

Viaţa fără păcat a lui Isus este demonstraţia făcută de Dumnezeu înaintea omenirii, că prin puterea Duhului Sfânt este posibil ca orice om să poată avea biruinţă deplină asupra păcatului şi să asculte cu bucurie de Dumnezeu. Dacă rămânem în El, PUTEM trăi „cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6).