Melhisedec apare doar în trei versete în întreaga Biblie și totuși Domnul nostru este numit Mare Preot după numele acestui om (Geneza 14:18-20)! Ce lucru atât de măreț a făcut Melhisedec? Melhisedec a satisfăcut toate cele trei nevoi ale lui Avram, fără să știe nimic despre acele nevoi, pentru că el a făcut ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă.

În primul rând, i-a dus lui Avraam ceva de mâncare. Melhisedec era un om înțelept! El nu era unul dintre acele persoane super spirituale care gândesc că oamenii spirituali trebuie să fie asceți! El nu i-a spus lui Avraam să postească și să se roage, ci i-a dat o masă bună!

Mulți ani mai târziu, Dumnezeu a făcut același lucru pentru Ilie, când acesta era epuizat și deprimat. Dumnezeu a trimis un înger la el, nu cu „un îndemn”, ci cu niște mâncare hrănitoare (1 Împărați 19:5-8)!

Acesta este un exemplu bun de urmat - să ducem niște mâncare unui frate sau unei surori obosite și epuizate. Când un credincios este deprimat sau descurajat, poate că are nevoie doar de o hrană bună și nu de un îndemn - pentru că el nu este doar duh și suflet, ci și trup. Nu trebuie să uităm asta!

După ce i-a dat hrana, Melhisedec l-a ajutat și spiritual pe Avraam - nu predicându-i, ci lăudându-L pe Dumnezeu pentru biruința lui Avraam - prin două propoziții scurte.

El a spus: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” (Geneza 14:19,20).

Probabil că Melhisedec a petrecut două ore dându-le de mâncare lui Avraam și slujitorilor săi și apoi a petrecut 15 secunde lăudându-L pe Dumnezeu. Dar în expresia scurtă de laudă a lui Melhisedec, Avraam a realizat două lucruri.

În primul rând, Avraam a realizat că aparține unui Dumnezeu care stăpânește cerurile și pământul. Asta l-a scăpat de râvnirea bunurilor împăratului Sodomei pe care tocmai le recuperase. Chiar dacă bogățiile Sodomei trebuie să fi fost considerabile, deoarece Sodoma era un loc foarte bogat, Avraam văzuse acum că toată prada aceea era ca un gunoi fără valoare în comparație cu cerul și pământul pe care le deținea Dumnezeul său. Melhisedec l-a ajutat pe Avraam să vadă clar cui îi aparține.

Observați înțelepciunea lui Melhisedec aici. El nu i-a predicat lui Avraam spunând: „Domnul mi-a spus că începi să devii lacom și am venit cu un cuvânt de la El să te avertizez”! Nu. Feriți-vă de „prorocii” auto-proclamați care pretind întotdeauna că au „un cuvânt de la Domnul” pentru voi! Astfel de „proroci” sunt proroci falși. Melhisedec pur și simplu a întors atenția lui Avraam de la pradă către Dumnezeu. Și „lucrurile pământului, în mod ciudat, au început să pălească” în ochii lui Avraam. Acesta este modul în care să ajuți oamenii.

În al doilea rând, Avraam a văzut clar că nu el și cei 318 slujitori ai săi i-au învins pe acei regi, ci Dumnezeu! Aceasta a fost o altă revelație - și asta l-a salvat pe Avraam de mândrie. Din nou, Melhisedec a reușit să îndrepte atenția lui Avraam de la biruința lui către Dumnezeu!

Cel mai bun predicator este cel care ne poate îndrepta atenția de la noi înșine și de la realizările noastre către Domnul Însuși.

Și acum ajungem la cea mai bună parte a acestei întâmplări. Melhisedec a dispărut după ce l-a binecuvântat pe Avraam. Nu mai citim nicăieri despre el în Biblie. Numele lui apare doar ca un prototip al lui Hristos.

Melhisedec trebuie să se fi rugat în cortul său în acea dimineață când Dumnezeu i-a vorbit și i-a spus ce să facă. El nu îl cunoștea pe Avraam, dar Îl cunoștea pe Dumnezeu. Și asta era de ajuns. Dumnezeu i-a spus ce să facă și l-a făcut o binecuvântare pentru mulți.

La ce slujire suntem chemați noi, preoții după rânduiala lui Melhisedec! Trebuie să-i binecuvântăm pe oameni, fizic și spiritual - și apoi să dispărem înainte chiar să ni se mulțumească!

Vrei ca oamenii să gândească că tu ești un mare om al lui Dumnezeu sau vrei ca ei să știe că ai un Dumnezeu măreț? În asta constă diferența dintre o slujire religioasă și una spirituală. În asta constă diferența dintre preoția lui Aaron și preoția lui Melhisedec. Aaron a apărut constant în fața oamenilor și a primit cinste de la ei. Melhisedec a slujit oamenilor și a dispărut!

Așa a slujit Isus Însuși în timpul zilelor Sale pământești. El mergea pretutindeni împlinind nevoile spirituale și fizice ale oamenilor care erau înfrânți în luptele vieții. Iar El nu a vrut niciodată ca cineva să facă publicitate la vindecările Sale. Nu a vrut niciodată să fie cunoscut ca un Vindecător. N-a vrut niciodată să fie rege. El a venit să slujească altora și să-Și dea viața pentru ei. Nu voia să fie faimos. El n-a vrut nici măcar să-i demonstreze lui Irod, sau lui Pilat, sau lui Ana sau lui Caiafa, că El este Fiul lui Dumnezeu, arătându-i-Se vreunuia dintre ei după învierea Sa. El nu S-a arătat niciunui fariseu sau saducheu după învierea Sa, fiindcă nu a vrut să Se îndreptățească în fața oamenilor. Știa că părerile oamenilor sunt potrivite doar pentru coșul de gunoi!

Gândiți-vă doar ce s-ar întâmpla dacă am începe să trăim ca Melhisedec, ascultând de Dumnezeu și căutând să cunoaștem de la El ce ar trebui să facem, în fiecare zi. Ar fi cel mai folositor mod de a trăi pe acest pământ pentru oricare dintre noi.

Nu suntem și noi chemați să trăim o astfel de viață în care cei care vin în contact cu noi sunt binecuvântați - fizic și spiritual? Cu toții suntem chemați să fim preoți după rânduiala lui Melhisedec.