Principalul motiv pentru care lucrarea noastră, ca biserică, s-a confruntat cu împotrivire este pentru că am predicat sfințenia și neprihănirea. Am vestit faptul că "păcatul nu mai trebuie să stăpânească peste noi" (Romani 6:14), că "cei care iubesc banii nu-L pot iubi pe Dumnezeu" (Luca 16:13), că "cei care sunt mânioși pe alții, și-i disprețuiesc, sunt îndeajuns de vinovați încât să meargă în iad" (Matei 5:22), că "cei care se uită cu poftă după femei sunt, de asemenea, în pericol de a pieri în iad" (Matei 5:28,29), etc. Deoarece aceste cuvinte ale lui Isus sunt de nesuportat pentru marea majoritate a credincioșilor, ei ni s-au opus.

Ne-am opus sistemului nescriptural de salarizare pentru lucrătorii creștini (despre așa ceva nu se auzea în primul secol) și cerșelii de bani nescripturală care caracterizează lucrarea creștină. Acest lucru ne-a atras mânia celor care-și câștigă existența prin predicarea lor, și care își construiesc astfel un imperiu privat. Ne-am împotrivit, de asemenea, cultelor de personalitate în biserică, papalității, denominaționalismului, dominației occidentale a bisericilor, și dependenței nesănătoase de conducerea occidentală care a împiedicat dezvoltarea bisericilor. Acest lucru a înfuriat grupurile cultice.

Ținta lui Satan este să corupă sanctuarul lui Dumnezeu într-un fel sau altul. El își plasează "oștile" sale (Daniel 11:31) în interiorul bisericii, cu scopul de a distruge lucrarea lui Dumnezeu din interior. Istoria creștinismului relevă cum aceste oști au reușit să corupă grupare după grupare, și mișcare după mișcare, de-a lungul a toate aceste 20 de secole.

Principalul motiv pentru eșecul bisericii a fost că străjerii pe care Dumnezeu i-a numit în biserică n-au rămas în alertă și treji. Cum a reușit Satan să-i adoarmă pe acești străjeri? În unele cazuri, prin a-i face fricoși în a spune adevărul ca nu cumva să-i ofenseze pe unii oameni - în special pe cei bogați și influenți. În alte cazuri, prin a-i face să facă pe plac soțiilor lor, să fie iubitori de bani și de mâncare bună. În unele cazuri, străjerii înșiși au obosit să suporte opoziție constantă față de mesajul lor, pe măsură ce au căutat să mențină standardele lui Dumnezeu în biserică. Și astfel, au diminuat din standardul mesajelor lor pentru a plăcea oamenilor.

În Evrei 12:3, ni se spune să ne uităm cu luare aminte la Isus "ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să ne pierdem inima şi să cădem de oboseală în sufletele noastre". Cine au fost acești păcătoși care s-au opus lui Isus? Ei nu au fost prostituatele sau criminalii sau hoții din Israel. Nu au fost nici romanii sau grecii. Nu, ci păcătoșii care s-au opus în mod constant lui Isus au fost predicatorii și liderii religioși din Israel care loveau cu Cuvântul Scripturii. Ei erau invidioși pe Isus și în cele din urmă L-au omorât. Dacă Îl urmăm pe Isus, ne vom confrunta cu împotrivire din partea aceluiași grup de oameni chiar și astăzi. Cea mai mare opoziție ne va veni de la predicatorii care au coborât standardele lui Dumnezeu și au corupt biserica. Aceștia vor fi agenții de frunte ai lui Satan pentru a ni se opune. Este foarte ușor să obosim să ne confruntăm cu această opoziție constantă, și să devenim descurajați.

Satan încearcă să-i "asuprească pe sfinții lui Dumnezeu prin persecuție" (Daniel 7:25). Singura modalitate de a birui este privind la exemplul lui Isus, care S-a confruntat cu împotrivire în mod constant, până când a fost omorât de vrăjmașii Lui. Și noi trebuie să fim dispuși "să fim credincioși până la moarte". Orice predicator care nu este dispus să se confrunte cu împotrivire până la sfârșitul vieții sale, va sfârși ca un predicator gâdilător de ureche, care-i "va ademeni prin lingușiri pe oameni pentru a-i câștiga de partea lui" (Daniel 11:31), și își va sfârși zilele ca un Balaam compromițător.

Chemarea noastră ca biserică este să păstrăm standardele lui Dumnezeu cu orice preț în mijlocul nostru. Trebuie să fim cu ochii-n patru împotriva oștilor lui anticrist în orice moment. Pavel păstrase biserica din Efes în curăție, prin harul lui Dumnezeu, în cursul celor trei ani în care a fost acolo. Dar le-a spus prezbiterilor atunci când îi părăsea, că era sigur că corupția avea să vină în interior, după plecarea lui (Fapte 20:29-31). Și bineînțeles, a venit, după cum citim în a doua epistolă către Efeseni (Apocalipsa 2:1-5).