Inainte de intrarea pacatului in lume, "Adam si Eva erau goi si nu le era rusine". Erau deschisi si onesti unul cu celalalt si nu aveau nimic de ascuns. Dar lucrurile s-au schimbat imediat ce au pacatuit. S-au acoperit imediat cu frunze de smochin. De ce au facut acest lucru? Nu era nimeni altcineva in gradina care sa traga cu ochiul. Si cu siguranta nu s-au acoperit din cauza animalelor. Atunci de ce a trebuit sa se acopere cu frunze de smochin? Se acopereau unul de privirile celuilalt.

Unul dintre rezultatele pacatului este ca ne ascundem unii de altii. Toti oamenii acopera acele parti ale personalitatii lor pe care le considera urate. S-ar simti stingheri daca cineva ar sti acele detalii despre ei. Prin urmare poarta masti. Poarta o masca parand relaxati, degajati si fericiti, cand de fapt sunt tristi si infranti dincolo de suprafata.

In fiecare dintre noi exista dorinta de a gasi pe cineva care sa ne iubeasca chiar si atunci cand cealalta persoana ne cunoaste pe deplin. Purtam masti pentru ca am avut experiente negative cu alti oameni. Stim ca oamenii nu ne-ar accepta daca ar sti totul despre noi. Astfel ca purtam masti pentru ca oamenii sa ne accepte. Acest lucru este adevarat si printre credinciosi. Cand Isus era pe pamant, a gasit multi oameni religiosi purtand masti - si de aceea nu i-a putut ajuta.

Lucrul minunat despre Dumnezeu este ca ne accepta pe toti asa cum suntem. O religie care invata ca trebuie sa te schimbi inainte ca Dumnezeu sa te accepte este o religie falsa. Isus nu a venit cu o astfel de religie. A venit cu mesajul ca Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem. Dumnezeu stie ca nu ne putem schimba singuri. Si astfel ne primeste asa cum suntem - si ne schimba El Insusi.

Am citit un articol cu ceva timp in urma care vorbeste despre acest subiect. Nu imi amintesc numele autorului. Articolul spunea:

“Toti trecem prin viata jucand "de-a v-ati ascunselea". Pentru ca ne este rusine de cine suntem, ne ascundem unii fata de altii. Purtam masti pentru ca altii sa nu poata vedea adevarata persoana care locuieste in noi. Ne privim unii pe altii prin aceste masti si numim asta "partasie". Le dam oamenilor impresia ca suntem siguri pe noi insine si netulburati, dar este doar o masca. Sub aceasta masca suntem confuzi, tematori si singuri. Ne temem ca altii sa nu vada prin noi. Ne temem ca, daca ar vedea adevarata persoana dinauntru, ne-ar respinge si poate chiar ar rade de noi - si aceasta ne-ar ucide. Asa ca jucam jocul "prefacerii" - parand a fi increzatori si siguri pe noi, insa de fapt tremurand ca un copil inlauntrul nostru. Viata noastra intreaga devine o fatada. Vorbim si glumim cu altii, spunandu-le toate lucrurile neimportante despre noi si nimic despre ceea ce striga cu adevarat in noi."

“Tanjim sa fim acceptati, intelesi si iubiti de altii. Dar, am descoperit din experienta noastra, ca atunci cand ne expunem adevaratul eul in fata altora, acestia ne resping. Continuam sa cautam pe cineva care ne-ar accepta chiar si atunci cand stiu totul despre noi. Dar nu gasim niciodata o astfel de persoana. Auzim de crestini nascuti din nou vorbind despre dragoste si rasare o noua speranta in inimile noastre ca poate ei ne vor accepta. Dar cand ne alaturam lor descoperim ca si ei poarta masti. Si gasesc doar defecte in noi.”

“Care este solutia? Trebuie sa ne vedem acceptati si iubiti de Dumnezeu asa cum suntem. Dumnezeu este dragoste. Experimentarea dragostei lui Dumnezeu ne va da indrazneala. Si nu va mai trebui sa ne prefacem. Atunci vom fi noi insine - cu Dumenzeu si cu oamenii. Dragostea lui Dumnezeu nu ne va forta sa facem nimic. Dumnezeu ne recunoaste toate imperfectiunile si totusi ne accepta fara sa ne condamne. Pe de alta parte vrea sa ne desavarseasca. A sti ca am fost acceptati de Dumnezeu, in ciuda a ceea ce vede in noi si stie despre noi, este radacina unei vieti crestine fericite. Aceasta este viata abundenta pe care Isus a venit sa o dea.”

“Cunoasterea dragostei lui Dumnezeu ne va aduce la capatul cautarii de a fi acceptati de ceilalti. Vom fi plini de incredere. Vina va disparea si temerile alungate. Poate ca vom fi singuratici uneori, dar niciodata singuri, pentru ca Dumnezeu ne-a promis sa nu ne lase si nici sa nu ne paraseasca."

“Bunatatea si blandetea ta si faptul ca iti pasa indeajuns cat sa incerci sa intelegi sentimentele partenerului tau ii vor da aripi partenerului tau - aripi mici si slabe la inceput, dar aripi. Si, daca nu renunti, acele aripi vor creste astfel ca intr-o zi amandoi veti zbura inspre cer ca vulturii - asa cum Dumnezeu a hotarat pentru voi.”

Exista ceva care striga in partenerul tau - dorinta de a fi acceptat. Asa ca este important sa ascultam - nu doar cuvintele pe care partenerul le rosteste, ci si cuvintele care raman nerostite - cuvintele care raman ascunse in inima. Marea tragedie este ca noi credem ca nici macar Dumnezeu nu ne va accepta asa cum suntem. Asa ca ne ascundem si de El. Asta au facut Adam si Eva. Au fugit si au incercat sa se ascunda de Dumnezeu dupa un copac.

Multi soti si sotii nu se pot iubi unul pe celalalt pentru ca nu au gasit bucuria de a fi acceptati de Dumnezeu ei insisi. Au religie, dar nu Il au pe Hristos. Una dintre operele de arta ale lui Satan este ca le-a dat oamenilor o cochilie goala a religiei crestine fara Hristos - si asta i-a facut pe oameni nefericiti. Multimi se indeparteaza de o astfel de religie, pentru ca nu este adevaratul crestinism. Adevaratul crestinism este Hristos Insusi.

Fiecare familie in care Isus Hristos este Centrul este o familie pasnica. Este o familie in care sotul si sotia se inteleg unul pe celalalt, unde se accepta unul pe altul pentru ca sunt siguri si increzatori in faptul ca Dumnezeu i-a acceptat pe amandoi. O astfel de familie trebuie sa zidim.