În Matei capitolul 8, citim despre unele dintre minunile pe care le-a făcut Isus. El nu a predicat doar, ci I-a și păsat de oameni. S-a atins de leproși de care nimeni altcineva nu s-ar fi atins. El nu numai i-a vindecat prin aceasta, ci le-a dat sentimentul că aveau valoare. Citim aici despre un sutaș roman care era un om atât de smerit și atât de plin de credință încât, atunci când Isus a spus că va veni la el acasă să-l vindece pe slujitorul său, a zis: "Doamne, nu sunt vrednic să vii la mine acasă. Zi numai un cuvânt și se va face." Credința și smerenia merg mereu împreună. Isus a spus imediat: "N-am găsit o credință așa de mare în nimeni din Israel" (Matei 8:10).

Isus a fost un maestru în aprecierea și încurajarea oamenilor. L-a lăudat în mod public pe Petru odată spunând: "Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, Tatăl Meu care este în ceruri ți-a descoperit lucrul acesta" (Matei 16:17). L-a lăudat pe Natanael spunând: "Iată un om în care nu este vicleșug" (Ioan 1:47). Isus a fost generos în aprecierea Sa față de oameni, chiar dacă niciunul dintre ei nu era perfect. Sutașul roman, Petru și Natanael erau toți oameni imperfecți. Dar totuși, Isus a găsit ceva de apreciat în toți aceștia. El nu a ezitat să laude binele pe care l-a văzut chiar și într-un căpitan militar neconvertit, închinător la idoli, care nu știa nimic despre Biblie sau adevăratul Dumnezeu. Credeți că acel sutaș roman a uitat vreodată acel cuvânt pe care Isus l-a spus, pentru tot restul vieții sale? Nu. Trebuie să fi fost atât de încurajat de acele cuvinte încât este mai mult decât probabil că a devenit un ucenic din toată inima pentru Isus.

Putem învăța ceva din aceasta despre adevărata evlavie și despre Împărăția cerurilor. Copiii lui Adam sunt zgârciți în a-i aprecia pe oameni și maeștri în a-i critica. Ezităm să-i apreciem în mod public pe oameni, de teamă că astfel s-ar putea umfla în pene. Nici măcar nu putem să apreciem oameni cu adevărat evlavioși. Majoritatea credincioșilor n-au învățat acest obicei de la Hristos. Cu siguranță nu trebuie să lingușim pe nimeni, fiindcă lingușirea este satanică. Însă, aprecierea sinceră este o caracteristică Divină. Dacă un om evlavios spune un cuvânt de apreciere unui alt frate, acel singur cuvânt ar putea să-l încurajeze să-L urmeze pe Isus din toată inima.