În 2 Corinteni 5:20, citim: "Suntem ambasadori ai lui Cristos, și vă rugăm fierbinte." Este o chemare extraordinară să fii un ambasador pentru Isus Cristos. Există o demnitate cu privire la un adevărat copil al lui Dumnezeu. Chiar și ambasadorul unei țări foarte sărace are o demnitate în ceea ce-l privește; și cu cât mai mare și mai puternică este țara, cu atât mai demn va fi ambasadorul ei. Gândește-te la ambasadorul SUA în India. Îți poți imagina demnitatea cu care se comportă fiindcă el știe că reprezintă cea mai mare superputere din lume. El nu va face nimic ieftin sau nedemn. Nu se va duce să ceară oamenilor bani, și nu va face nimic care necinstește numele țării sale. Îți poți imagina ambasadorul SUA venind la tine acasă și cerându-ți niște bani pentru a ajuta țara sa?

Să presupunem că un om îmbrăcat într-un costum apare la ușa ta (sau la televizor) și spune: "Eu sunt ambasadorul SUA. Avem nevoie disperată de niște bani în țara noastră. Poți dona o sută de rupii pentru munca noastră?" Ce vei spune? Vei spune: "Ești un înșelător. Tu nu ești ambasadorul SUA. Ambasadorul SUA nu poate niciodată să cerșească bani în felul acesta."

Acum, să presupunem că un alt om apare la ușa ta (sau la televizor) și spune: "Eu sunt ambasadorul Domnului Isus Cristos. Avem nevoie disperată de niște bani pentru lucrarea noastră. Poți dona o sută de rupii pentru lucrarea noastră?" Tu îl vei crede și-i vei da banii. De ce? Pentru că crezi că ambasadorul SUA este un om demn pe când ambasadorul Domnului Isus Cristos este un cerșetor.

Există doar o singură superputere în univers – și aceasta este împărăția lui Dumnezeu Cel Atotputernic. Ambasadorul SUA ar putea reprezenta cea mai mare superputere pe pământ. Dar, cu toată smerenia, pot spune că sunt un ambasador al celei mai mari superputeri din univers. Aceasta este un adevărat ucenic al lui Isus. Te comporți, atunci, cu demnitatea unui astfel de ambasador? Îmi este mâhnită inima când văd Numele lui Isus Cristos necinstit de modul nedemn, ieftin în care lucrători creștini cerșesc bani la TV și în întâlnirile lor de biserică și prin scrisori de rugăciune. În Psalmul 50:12, Domnul spune: "Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea." Asta spune și un adevărat slujitor al lui Dumnezeu: "Dacă mi-e foame sau sunt în nevoie, nu-ți voi spune ție. Îi voi spune Stăpânului meu din cer, care deține tot pământul."

Un ambasador trebuie să păstreze întotdeauna legătura cu țara sa natală. El nu își poate permite să nu fie în contact cu țara sa de origine chiar și pentru o singură zi. În acest fel suntem chemați și noi să trăim. Tânjesc să văd ziua în India, în care să putem vedea slujitori ai lui Dumnezeu comportându-se cu demnitatea unui ambasador al celei mai mari superputeri din univers – chiar dacă sunt săraci și călătoresc doar cu bicicletele. Dar câți lucrători creștini ai întâlnit de acest fel? Majoritatea lucrătorilor creștini sunt doar cerșetori demni, cerând întotdeauna oamenilor bani și ducându-se după cei bogați. Aceasta este o tragedie.

Întotdeauna amintește-ți că ești un ambasador al lui Isus Cristos, oriunde ai merge – când călătorești într-un tren sau într-un autobuz sau oriunde.

În 2 Corinteni 6:3-10, Pavel vorbește despre cum se comporta ca ambasador al lui Cristos: "Nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. Dar, în toate privințele, arătăm că suntem niște vrednici slujitori ai lui Dumnezeu prin multă răbdare în necaz, nevoi, strâmtorări, bătăi, temnițe, osteneli, lipsă de somn și foamete; prin curăție, răbdare și bunătate. Uneori primim slavă de la alții, uneori necinste. Unii oameni ne apreciază, alții ne condamnă. Unii spun lucruri bune despre noi, alții vorbesc rău despre noi. Dar, în toate lucrurile ne arătăm ca ambasadori ai lui Isus Cristos. Unii ne numesc înșelători, în timp ce alții ne numesc adevărați slujitori ai lui Dumnezeu. Suntem necunoscuți în lume, dar binecunoscuți printre oamenii lui Dumnezeu. Ca și când murim, și totuși trăim. Trecem prin multe suferințe dar știm că nu vom muri până vine timpul lui Dumnezeu. Suntem disciplinați de Dumnezeu, dar nu suntem morți încă. Suntem deseori întristați, nu pentru că oamenii ne rănesc, ci fiindcă suntem îngrijorați pentru atât de mulți care sunt pierduți în păcat, și atât de mulți credincioși care sunt carnali. Dar totuși mereu ne bucurăm fiindcă bucuria noastră este în Domnul. Suntem săraci material, dar îi facem pe mulți bogați spiritual. Nu avem nimic pe de o parte, totuși posedăm toate lucrurile pe de altă parte, deoarece posedăm tot cerul și pământul. Totul este la dispoziția noastră. Dumnezeu ne asigură tot ce avem nevoie. În ceea ce privește un cont bancar, se poate să nu avem mult. Deseori trăim de la o zi la alta. Dar Dumnezeu are grijă de noi." În felul acesta a trăit Pavel. El nu a crezut niciodată în "evanghelia prosperității".