Isus S-a identificat în întregime cu omul. Nu I-a fost rușine să fie om. Biblia spune că Lui nu Îi este rușine să ne numească frații Săi. Uneori ne simțim superiori unei alte ființe umane. Considerăm că suntem mai educați sau aparținem unei clase mai înalte a societății. Toate acestea sunt din cauza mândriei pervertite care ne-a infectat de când Adam a păcătuit. Isus a venit să demonstreze că, în esență, toate ființele umane erau egale, indiferent de rasă, familie, educație, inteligență, cultură, poziție în viață, sau orice altceva. A venit și a devenit una cu cel mai neînsemnat și cel mai de jos din nivelul social din vremea Lui, în Israel. A venit mai prejos de toți fiindcă acesta era singurul mod în care putea fi slujitorul tuturor. Nu poți fi slujitorul altcuiva dacă nu ești dispus să te pui mai prejos de el. Dacă vrei să ridici pe cineva, trebuie să te lași mai jos decât el. Așa a venit Isus.

Acum, Duhul Sfânt a venit pentru a ne face mintea ca a lui Cristos, cu alte cuvinte, pentru a ne face modul de a gândi exact ca a lui Cristos. Care sunt gândurile pe care le gândești despre tine însuți când ești de unul singur? Te consideri drept o persoană care arată bine , sau foarte inteligentă, sau norocoasă că te-ai născut într-o familie bogată sau astfel de lucruri? Atunci poți vedea câte din gândurile tale sunt ca ale lui Cristos și câte din gândurile tale sunt ca ale diavolui. Dacă te compari cu alții și te consideri superior, exact tipul acesta de gânduri au trecut prin mintea lui Lucifer care a devenit diavolul. Biblia spune că trebuie să-i privim pe alții ca fiind mai importanți decât noi înșine, Filipeni 2:3, și Pavel continuă să vorbească în acel pasaj despre Isus Cristos care este exemplul nostru. A spus odată în Efeseni 3:8, că el era cel mai neînsemnat dintre toți sfinții. Pavel fusese atât de atras de smerenia lui Cristos, încât pe măsură ce se gândea le el însuși, se vedea ca absolut cel mai de jos dintre toți credincioșii.

Biblia spune în Filipeni 2:3 să-i privim pe alții mai presus de noi înșine. Isus i-a privit pe alții întotdeauna ca fiind mai importanți. Și din acest motiv Îl vedem luând o găleată cu apă, și spălându-le picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină. Știți, acesta era lucrul pe care-l făceau servitorii în vremea aceea. Dacă te duceai la o casă, stăpânul casei – dacă era un om bogat, avea sclavi. Sclav înseamnă oameni care sunt cumpărați, care nu primeau nici o plată. Erau mai jos decât slujitorii. Și sarcina sclavilor era ca atunci când venea un musafir acasă, să ia un lighean cu apă și să spele praful de pe picioarele lui, să îi scoată sandalele și să îi spele praful de pe picioare. Și astfel, oriunde era o cină sau altceva, exista mereu un lighean cu apă în apropierea ușii. Așadar, când ucenicii și Isus au venit la această ultimă cină, nu era nici o gazdă acolo fiindcă aveau doar o cameră goală, însă ligheanul cu apă era rămas acolo. Acum întrebarea era, cine avea să facă sarcina de a spăla picioarele oamenilor? Și fiecare ucenic trebuie să se fi gândit, “Ei bine, nu voi face eu asta.” Petru se poate să se fi gândit, “Ei bine, eu voi fi liderul după ce pleacă Isus. Cum să fac eu un astfel de lucru?” Și Matei poate s-a gândit, “Păi, eu sunt un contabil educat; nu pot să m-apuc să spăl picioarele acestor ucenici.” Și în acest fel fiecare din acei ucenici poate s-au gândit la cum erau superiori celorlalți într-un fel, și prin urmare nu era cu vreun chip să facă treaba unui sclav. Mai bine să rămână nefăcută. Și apoi Isus a luat acel lighean cu apă și a început să le spele picioarele. De ce? Pentru că a zis, “Ei bine, sunteți cu toții mai importanți decât mine.” Nu erau mai duhovnicești decât El și El știa asta. Dar îi trata ca fiind mai importanți. El chiar era sincer. Nu juca teatru doar ca să arate că era smerit, știți voi. Pot fi oameni care se prefac a fi smeriți, care fac lucruri doar ca să arate că sunt slujitori și sunt smeriți. Asta e doar ipocrizie. Dumnezeu o urăște. Isus era sincer. El chiar a luat acea poziție de a fi nimic înaintea Tatălui Său Ceresc. Și aceasta este smerenia cu adevărat, a lua poziția de a fi absolut nimic înaintea lui Dumnezeu. Doamne, nu sunt nimic. Tot ceea ce sunt, Tu m-ai făcut. Cine te-a făcut inteligent? Dumnezeu te-a făcut. Există atât de mulți copii născuți în această lume care sunt retardați. Și tu ai fi putut să te naști așa. Ai fi putut să te naști cu un creier defect, sau un corp defect, sau te-ai fi putut naște cu polio sau ai fi putut contracta polio – sau te-ai fi putut naște cu vreo boală congenitală așa cum se nasc mulți copii în această lume, și ce ai fi atunci? Este într-adevăr potrivit ca noi să fim pe deplin smeriți când ne gândim la condiția noastră. Doamne, ce lucru am pe care să nu-l fi primit? Doar un om nesăbuit este mândru.

Este scris în Luca 2:51, El a venit la Nazaret și a continuat în supunere față de Iosif și Maria, și acest lucru a continuat timp de 30 de ani. Acum, erau Iosif și Maria perfecți? Nici pe departe. Nu erau mai buni decât vreun cuplu din ziua de azi. Gândiți-vă la o casă creștină obișnuită de astăzi unde soțul și soția se ceartă unul cu altul când și când. Ei bine, Iosif și Maria erau așa. Nu erau oameni perfecți care niciodată nu păcătuiau. Nu există o astfel de persoană. Erau păcătoși. Erau imperfecți. Nu cunoșteau toate lucrurile. Și în casa lor trăia Isus care era fără păcat, care era perfect, și nu făcea niciodată nimic greșit. Așadar, cine ar trebui să se supună, cui? Am gândi că Iosif și Maria ar trebui să se supună lui Isus, nu-i așa? Cel care este imperfect, adică Iosif și Maria, trebuie să se supună celui care este perfect, adică Isus. Dar nu a fost așa. Isus S-a supus unui tată adoptiv și unei mame, imperfecți. Știți că nu este ușor pentru noi să ne supunem celor care ne sunt inferiori. Te poți supune cuiva care îți este inferior? Dar dacă ești cu adevărat smerit nu vei avea nici o problemă. Te-ai supune oricui pentru că ai realiza că nu ești nimic. Și smerenia este secretul. Nu avem nici o problemă cu nimeni când suntem smeriți. Isus S-a mulțumit să fie tâmplar. Când S-a dus în slujire, nu a luat niciodată vreun titlu. Nu S-a numit niciodată Reverendul Isus sau în vreun asemenea fel. Nu a vrut niciodată nici o poziție sau titlu sau vreun lucru care L-ar fi înălțat deasupra oamenilor obișnuiți cărora a venit să le slujească. El a devenit ca frații Lui în toate lucrurile. Când au vrut să-L facă rege, a fugit. Nu a făcut niciodată ceva cu scopul de a primi cinste de la oameni. Dacă vindeca o persoană bolnavă, îi spunea acesteia să nu spună nimănui. Vedeți smerenia Lui? Voia ca toată slava să-I fie dată Tatălui. Nu voia niciodată să atragă pe cineva către Sine. Vindecările Sale nu erau artificii publicitare pentru a atrage atenția către Sine. Ce imagine minunată avem despre cum ar trebui să fie omul!