De la un capăt la celălalt al istoriei poporului Israel, Dumnezeu a căutat să le întipărească în minte natura îndurătoare a dragostei Lui. El i-a iubit cu o iubire veşnică (Ieremia 31:3; Deuteronomul 4:37). Le-a făcut cunoscut că răspunsul pe care îl aştepta era, în schimb, dragostea lor (Deuteronomul 6:5). Dar ei erau la fel ca noi. Puneau deseori la îndoială dragostea Lui. Şi totuşi, Dumnezeu a continuat să-i iubească. Când ei s-au plâns că îi uitase, El le-a răspuns în acele cuvinte delicate din Isaia 49:15: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip.” O mamă poate că nu se gândeşte tot timpul la copiii ei deja mari; dar, dacă are un copil la sân, de-abia dacă există vreun moment al zilei în care gândurile ei să nu fie la acel copil. Când merge seara la culcare, ultimul ei gând este la copilul care doarme lângă ea. Dacă se trezeşte în mijlocul nopţii, se uită din nou la copilul ei, să vadă dacă totul este în regulă. Când se trezeşte în cele din urmă dimineaţa, primul ei gând este iarăşi la copilul pe care-l alăptează. Aşa este grija unei mame pentru micuţul ei. Chiar aşa, spune Dumnezeu, se îngrijeşte şi El de ai Lui.

Cartea lui Osea accentuează de asemenea acest adevăr. Experienţa dureroasă prin care a trecut Osea în viaţa lui personală a fost o pildă a atitudinii lui Dumnezeu faţă de Israel. Dragostea lui, ne spune ea, îndură, aşa cum îndură cea a unui soţ credincios pentru o soţie necredincioasă. Domnul a pus şi Cântarea Cântărilor în Biblie ca să ilustreze acest adevăr extraordinar al credincioşiei Iubitului divin pentru mireasa Lui rătăcitoare.

Credinţa noastră are nevoie să fie puternic întemeiată pe acest fapt – că toate tratamentele pe care ni le aplică Dumnezeu sunt bazate pe dragostea Lui. Cuvintele: „El va tăcea în dragostea Lui”, din Ţefania 3:17, au fost interpretate: „În dragostea Lui, El îţi planifică tăcut viaţa.” Conştientizăm noi oare că fiecare singur lucru pe care-l permite Dumnezeu să pătrundă în vieţile noastre vine dintr-o inimă care face pentru noi planuri pornite din dragoste? Fiecare încercare şi problemă ivite în viaţa ta şi a mea au fost planificate pentru binele nostru fundamenatal. Când El ne ruinează planurile, este pentru ca să ne împiedice să nu pierdem realizarea celui mai bun plan pregătit de El pentru noi. Pe pământ fiind, poate că nu suntem capabili să înţelegem totul pe deplin. Dar, dacă recunoaştem că nu există alte cauze secundare şi că totul vine din mâinile unui Dumnezeu iubitor, acest gând va îndepărta toate grijile, fricile şi gândurile chinuitoare care ne sâcâie în mod normal. Aceste frământări şi griji apar în mintea credincioşilor tocmai pentru că ei nu sunt puternic întemeiaţi pe acest adevăr şi rămân străini de „pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere” şi de „bucuria negrăită şi strălucit㔠despre care vorbeşte Biblia.

Lucrarea Domnului Isus Hristos a fost foarte adesea una de corectare a concepţiilor false pe care tocmai oamenii religioşi ai timpului Său, deşi instruiţi în scripturile Vechiului Testament, le aveau despre Dumnezeul lor. Tot ce era legat de Isus: vindecările Lui, cuvintele Lui blânde pentru cei îndureraţi, chemarea Lui iubitoare adresată celor împovăraţi de păcat, răbdarea Lui cu ucenicii Săi şi, în final, moartea Lui pe Cruce, toate acestea au arătat natura iubitoare a inimii lui Dumnezeu. Cât de adesea nu i-a făcut pe ucenicii Săi să înţeleagă că Tatăl lor ceresc îi iubea şi se îngrijea de fiecare nevoie a lor! De câte ori nu i-a mustrat Isus pentru că se îndoiau de Tatăl lor! Dacă părinţii pământeşti ştiu cum să se îngrijească de copiii lor, cu cât mai mult nu va avea grijă de ei Tatăl lor ceresc iubitor (Matei 7:9-11). Pilda fiului risipitor a urmărit să le arate, de asemenea, extraordinara dragoste iertătoare a lui Dumnezeu faţă de copiii lui rătăciţi, răzvrătiţi. Printr-o logică irezistibilă, prin pilde şi prin exemplul personal, Isus a căutat să corecteze concepţiile greşite pe care generaţia Lui le avea despre Dumnezeu. În rugăciunea Sa finală, înainte să meargă la cruce, El S-a rugat ca lumea să poată cunoaşte dragostea lui Dumnezeu (Ioan 17:23). Fie ca Dumnezeu să imprime în inimile noastre, adânc şi pentru veşnicie, aceste asigurări din Cuvântul Său ale adevărului iubirii Lui infinite şi neschimbătoare pentru noi, căci credinţa în Dumnezeu nu poate creşte decât pe un astfel de teren.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena