ViaĹŁa umplutÄ de Duhul este o viaĹŁÄ de creĹtere ĂŽn sfinĹŁenie. AĹa cum viaĹŁa omului creĹte ĂŽn sfinĹŁenie, tot aĹa creĹte Ĺi cunoĹtinĹŁa lui despre sfinĹŁenia absolutÄ a lui Dumnezeu. Acestea douÄ merg ĂŽmpreunÄ. De fapt, cea de-a doua este una din dovezile cÄ o persoanÄ o are pe prima.
DouÄzeci Ĺi cinci de ani dupÄ convertirea lui, Pavel spune: âCÄci eu sunt cel mai neĂŽnsemnat dintre apostoliâ (1 Corinteni 15:9). Cinci ani mai târziu el spune: âEu sunt mai prejos decât ultimul dintre toĹŁi sfinĹŁiiâ (Efeseni 3:8 KJV). Un an mai târziu ĂŽncÄ spune: âEu sunt (observaĹŁi, nu spune âeu am fostâ, ci âeu suntâ) cel dintâi dintre pÄcÄtoĹiâ (1 Timotei 1:15).
VedeĹŁi progresul lui ĂŽn sfinĹŁenie ĂŽn acele afirmaĹŁii?
Cu cât a mers mai aproape cu Dumnezeu, cu atât mai mult era conĹtient de corupĹŁia Ĺi ticÄloĹia cÄrnii lui. El a recunoscut cÄ nici un lucru bun nu se poate gÄsi ĂŽn firea lui pÄmânteascÄ (Romani 7:18). Ăn Ezechiel 36:26, 27, 31 Dumnezeu spune: â VÄ voi da o inimÄ nouÄ, Ĺi voi pune ĂŽn voi un duh nou... Atunci vÄ va fi scârbÄ de voi ĂŽnĹivÄ, din pricina nelegiuirilor Ĺi urâciunilor voastre.â Vedem acolo cÄ una din dovezile cÄ avem o inimÄ nouÄ de la Dumnezeu este cÄ ne va fi scârbÄ de noi ĂŽnĹine. Doar un om care ĂŽĹi urÄĹte Ĺi ĂŽĹi detestÄ firea pÄmânteascÄ va putea ĂŽmplini porunca din Filipeni 2:3, aceea de a-i âconsidera pe alĹŁii mai presusâ decât el ĂŽnsuĹi. OdatÄ ce Ĺi-a vÄzut propria depravare, el nu va mai dispreĹŁui pe nimeni.
El va fi deasemenea gata sÄ mÄrturiseascÄ imediat eĹecul Ĺi va fi dispus sÄ numeascÄ pÄcatul, pÄcat. Omul umplut de Duhul nu va cÄuta doar sÄ le lase celorlalĹŁi impresia cÄ el creĹte ĂŽn sfinĹŁenie, ci chiar va face aceasta. El nu va mÄrturisi despre experienĹŁe, care dupÄ cum se presupune, l-ar fi fÄcut mai sfânt, Ĺi nu va ĂŽncerca sÄ-i convingÄ pe alĹŁii despre a lui teologie a sanctificÄrii. El va avea atât de multÄ sfinĹŁenie ĂŽn viaĹŁa lui ĂŽncât ceilalĹŁi vor veni la el, de bunÄ voie, Ĺi-l vor ĂŽntreba secretul vieĹŁii lui. El va avea ceea ce J. B. Phillips traduce ca: âsfinĹŁenia care nu este iluzieâ (Efeseni 4:24).
Nu conteazÄ care este doctrina noastrÄ despre sfinĹŁenie. AdevÄrata sfinĹŁenie vine doar la omul care o cautÄ cu toatÄ inima lui, Ĺi nu la cel care are numai o ĂŽnvÄĹŁÄturÄ corectÄ ĂŽn mintea lui.
Au fost oameni evlavioĹi ĂŽn secolele trecute (ca John Fletcher) a cÄror ĂŽnĹŁelegere despre doctrina sfinĹŁeniei i-a condus ĂŽnspre a crede cÄ ei erau âsanctificaĹŁi ĂŽn ĂŽntregimeâ Ĺi care numeau pÄcatele lor inconĹtiente âgreĹeliâ. Au fost Ĺi alĹŁi oameni evlavioĹi (ca David Brainerd) care numeau pÄcatele lor inconĹtiente âpÄcateâ Ĺi care ĂŽĹi deplângeau pÄcÄtoĹenia Ĺi lipsa de consacrare pentru Dumnezeu constant â pe tot parcursul vieĹŁii lor pÄmânteĹti. ĂnsÄ ambele grupuri de oameni pot sÄ fi fost ĂŽn egalÄ mÄsurÄ sfinĹŁi ĂŽn ochii lui Dumnezeu ĂŽn ciuda diferenĹŁelor radicale ĂŽn modul ĂŽn care Ĺi-au evaluat propriile vieĹŁi. Temperamentele lor diferite Ĺi ĂŽnĹŁelegerea diferitÄ cu privire la doctrina sanctificÄrii explicÄ cauza evaluÄrilor diferite a propriilor lor inimi. Secretul sfinĹŁeniei nu este descoperit prin studiul cuvintelor Ĺi timpul verbelor din greacÄ ĂŽn Noul Testament, ci printr-o dorinĹŁÄ sincerÄ Ĺi din toatÄ inima, de a-L mulĹŁumi pe Dumnezeu. Dumnezeu se uitÄ la inima noastrÄ nu la aptitudinile noastre intelectuale.
Ăn orice caz, orice creĹtere ĂŽn sfinĹŁenie va fi ĂŽntodeauna acompaniatÄ, aĹa cum a fost cu Pavel, de cÄtre o conĹtienĹŁÄ din ce ĂŽn ce mai mare a propriei pÄcÄtoĹenii ĂŽn prezenĹŁa lui Dumnezeu.