Mântuirea așa cum este descrisă în Noul Testament are trei timpuri – trecut, prezent și viitor. Dacă suntem născuți din nou, am fost deja salvați de PEDEAPSA păcatului. Trebuie acum să fim salvați de PUTEREA păcatului. Și într-o zi, când Domnul nostru se va întoarce în slavă, vom fi salvați de însăși PREZENȚA păcatului. Și fiecare dintre aceste aspecte ale mântuirii este lucrarea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune foarte clar: "Prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" (Efes. 2:8,9).

Iona a fost eliberat din burta peștelui numai când în cele din urmă a recunoscut că "mântuirea poate veni doar de la Domnul" (Iona 2:9). Următorul verset afirmă: "APOI Domnul a poruncit peștelui să verse pe Iona afară pe pământ". Dumnezeu a așteptat până când Iona a recunoscut că nu se putea salva. Și El așteaptă din cer până ce și noi recunoaștem că nu ne putem salva de niciun păcat sau situație dificilă. Apoi El poruncește izbăvirea pentru noi așa cum a făcut pentru Iona. Când ne aflăm într-o situație "strânsă", precum a fost Iona, în loc să ne plângem și să murmurăm, dacă am învăța doar să mulțumim Domnului și să mărturisim că mântuirea vine numai de la Domnul, vom vedea eliberarea venind mai devreme.

Mântuirea nu este un program de auto-îmbunătățire. Acesta ne poate schimba doar în exterior. Lucrarea lui Dumnezeu ne schimbă în interior.

Dumnezeu lucrează în așa fel încât omul nu se poate lăuda niciodată cu nimic. Dacă vrem să experimentăm o mântuire deplină de păcat, atunci trebuie să fim salvați de a ne lăuda cu vreun lucru pe care Domnul l-a făcut pentru noi – inclusiv biruința pe care El ne-a dat-o asupra păcatului. Cu cât mai mici suntem (în ochii noștri), cu atât mai ușor este pentru noi să primim "din belșug intrare în Împărăția lui Dumnezeu" (prin urechea acului) (2 Pet. 1:11). Și o dovadă că suntem într-adevăr mici în proprii ochi va fi că nu mai disprețuim niciodată o altă ființă umană – oricare ar fi religia sau confesiunea sa, sau lipsa sa de lumină (asupra adevărurilor pe care noi le-am înțeles). Chiar și atunci când ne uităm la cea mai rea dintre ființele umane, ne vom spune nouă înșine: "Iată-mă pe mine, la fel aș fi fost și eu de n-ar fi fost harul lui Dumnezeu".

Isus S-a referit întotdeauna la Sine ca "fiul omului" – sau, cu alte cuvinte, "un om obișnuit". Aceasta este ceea ce trebuie să ne recunoaștem a fi și noi, în orice moment. Dacă am fost mântuiți de pedeapsa păcatului, doar mila lui Dumnezeu este cea care ne-a dat această mântuire. Dacă acum suntem salvați de puterea păcatului, și aceasta este rezultatul milei și harului lui Dumnezeu care ne-a fost dat fără plată. Așadar, ce avem cu care să ne lăudăm? Nimic. Luați în considerare o ilustrare: Dacă alții ar admira un tablou frumos pe care l-ai pictat, ai putea fi ispitit să fii mândru de realizarea ta. Dar când admiră ce a pictat altcineva, cum ai putea fi tu ispitit să te mândrești? Am putea folosi acest exemplu pentru lucrarea de mântuire pe care Dumnezeu o realizează în viețile noastre. Dacă noi suntem cei care ne-am îmbunătățit sau ne-am sfințit, atunci am putea fi mândri de aceasta. Dar dacă Dumnezeu este Cel care a făcut această lucrare în noi, atunci cum putem fi vreodată mândri de ea?

Care este calitatea "sfințirii" noastre? Este doar o lucrare de îmbunătățire morală? Dacă e așa, n-am experimentat nimic Divin sau supranatural în viețile noastre, ci doar am făcut ce poate face orice om cu un pic de determinare. Dar dacă este o lucrare autentică a lui Dumnezeu, care a avut loc în viața noastră, atunci ne-a fost dată viața veșnică (natura lui Dumnezeu) – și aceasta este un dar fără plată de la Dumnezeu (Rom. 6:23). (Natura lui Dumnezeu nu poate fi fabricată de noi, în orice caz). Și dacă ceea ce am devenit este rezultatul darului fără plată al lui Dumnezeu, atunci toată lauda de sine este exclusă. Așadar, dacă ești mândru de biruința ta asupra păcatului, atunci trebuie să fi fabricat-o singur !! În acest caz, biruința ta este inutilă și cu siguranță nu lucrul autentic. Și cu cât mai repede o arunci, cu atât mai bine. Caută în schimb să fii părtaș naturii Divine. Pavel a spus că el nu a vrut să fie găsit având o neprihănire produsă de el, ci numai cu neprihănirea care venea de la Dumnezeu (produsă de Dumnezeu), prin credința în Cristos (Filip. 3:9).

În Romani, vedem dezvoltarea mesajului Evangheliei capitol după capitol. Iată o scurtă prezentare a primelor capitole:

Rezultatul unei astfel de mântuiri este că "suntem mai mult decât biruitori în Cristos" (Rom. 8:37). Pericolul la sfârșitul tuturor acestora însă, este că ne putem imagina că această lucrare de mântuire este PROPRIA NOASTRĂ realizare. Și astfel avem trei capitole minunate care urmează după Romani 8, care explică faptul că mântuirea este o lucrare a lui Dumnezeu, de la început până la sfârșit. Deși aceste capitole (Romani 9-11) se referă la relațiile lui Dumnezeu cu Israel sub vechiul legământ în primul rând, Duhul Sfânt caută să aplice aceste adevăruri în viața noastră astăzi.