Pavel spune în Coloseni 1:24, "Împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica."

Ce lipsește suferințelor lui Hristos? Nu a spus El pe cruce că s-a sfârșit? Există un mare adevăr aici. Citim despre unele din suferințele fizice ale lui Isus în evanghelii. Dar El a suferit și în sufletul Său, în moduri care nu sunt consemnate în Scriptură. Când a spus, "S-a sfârșit" pe cruce, El nu numai că sfârșise să plătească prețul pentru păcatele omului, ci sfârșise, de asemenea, biruirea întregii game de ispite cu care vreun om se poate confrunta vreodată. El fusese ispitit în toate lucrurile ca și noi și a biruit (Evrei 4:15).

În fiecare ispită, avem opțiunea de a ceda ispitei și a alege calea plăcerii, sau de a rezista ispitei și a alege calea suferinței (opusul plăcerii). Isus a ales în mod consecvent calea suferinței și a "suferit în trup" (1 Petru 4:1). Astfel, El a devenit Înainte-mergător pentru noi. Acum noi trebuie să călcăm pe urmele Lui și să devenim mini-înainte-mergători pentru alții. Atunci când suntem ispitiți să păcătuim, Duhul Sfânt ne călăuzește să alegem aceeași cale de a suferi în trupul nostru, prin care a trecut Isus. Ceea ce Pavel spunea în 1:24 era că el nu sfârșise încă toate suferințele din viața lui (în ispită) pe care Isus le sfârșise.

Isus a suferit și pe plan extern, în multe feluri, fiindcă a susținut adevărul. Dacă iei un pahar pentru a reprezenta suferința, atunci în cazul lui Isus, toată suferința prin care El a ales să treacă în întreaga Sa viață, a umplut acel pahar complet. În cele din urmă, pe cruce El a spus: "S-a sfârșit." Acum, noi călcăm pe urmele lui Isus, și și noi avem un trup cum a avut El. Duhul Sfânt trebuie să facă aceeași lucrare în noi – de umplere a acelui pahar. Când ne naștem din nou, paharul nostru este gol pentru că n-am suferit nimic pentru Hristos. Treptat, pe măsură ce timpul trece, acest pahar începe să se umple cu ceea ce suferim pentru Hristos. Același Hristos, care a suferit pe pământ, locuiește în noi acum și El vrea să ne treacă prin aceleași suferințe prin care a trecut El, dar acum în trupul nostru. Slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său.

Toate suferințele Lui trebuie să fie împlinite acum, în trupul nostru. Acesta este, de fapt, un mare privilegiu. Pavel a spus că paharul său nu fusese încă umplut. Mulți creștini nu înțeleg că, atunci când trec prin vreo suferință, ei sunt în părtășie cu Hristos în suferințele Lui. Nu vorbesc despre suferințele pe care le căpătăm pentru că facem ceva prostesc sau păcătos. Isus nu a făcut niciodată nimic păcătos sau prostesc. El a suferit deoarece modul Său de viață era total contrar acestei lumi. Întreaga lui lucrare a fost în conflict constant cu cărturarii Bibliei și teologii din zilele Lui. Ei L-au urât și în cele din urmă L-au omorât.

La fel este astăzi. Dacă suntem adevărați ucenici ai lui Hristos, ne vom afla în conflict cu întregul sistem religios al acestei lumi și, de asemenea, cu multă așa-numită teologie și religie creștină. Ne vom afla în conflict la fel cum a fost Isus – cu oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu, dar care sunt foarte religioși. Cine au fost cei care L-au numit pe Isus "Beelzebul"? Nu erau grecii sau romanii. Erau oameni care au avut o Biblie (Vechiul Testament la acel moment). Cine au fost cei care L-au persecutat pe Isus cel mai mult și L-au ucis? Erau oameni religioși cu o Biblie. Așadar, dacă vom împlini ce lipsește suferințelor lui Hristos, vom găsi oameni religioși cu o Biblie care ne vor îndurera și pe noi, fiindcă ei nu-L cunosc pe Dumnezeu. Isus a spus că L-au urât și L-au persecutat pentru că nu Îl cunoșteau pe Tatăl Său. Ne vor face același lucru și nouă.

Pavel spune: "Mă bucur în aceste suferințe, fiindcă îmi împlinesc partea mea." Fiecare dintre noi avem o contribuție de dragul acestui Trup al lui Hristos, biserica. Mai întâi, Isus a suferit în trupul Său fizic. Acum El trebuie să sufere în trupul Său spiritual, biserica. Tu ai partea ta și eu o am pe a mea în aceste suferințe. Eu nu pot împlini partea ta și tu nu o poți împlini pe a mea. Când treci prin vreo suferință, eu nu pot fi credincios pentru tine. Trebuie să fii tu însuți credincios, atunci când suferi din cauza rudelor tale sau a vecinilor tăi, sau când ești persecutat sau dat afară din casa ta pentru că vrei să-L urmezi pe Isus. Acestea sunt o parte a suferințelor lui Hristos. Bucură-te la acel moment și spune: "Doamne, Îți mulțumesc că îmi dai privilegiul de a împlini un pic din necazurile Tale de dragul bisericii, care este trupul Tău." În felul acesta vom avea o lucrare pentru alții și în felul acesta putem zidi biserica. De aceea, aceasta este numită o parte a "părtășiei suferințelor lui Hristos". Hristos nu a câștigat nimic pentru Sine prin suferințele Lui. Dar noi am câștigat mult. Atunci când suntem în părtășie cu suferințele lui Hristos, noi înșine nu câștigăm nimic din asta. Este de dragul bisericii. Alții vor câștiga prin suferințele noastre. Ești dispus pentru asta? Sper că vom spune: "Da, Doamne. Sunt dispus. Vreau să fiu în părtășie cu mintea și duhul și atitudinea Ta. Vreau să sufăr astfel încât alții să câștige ceva prin suferința mea."

Ai văzut cum este zdrobită trestia de zahăr într-o mașină de măcinat? Se pun aceste bețe de trestie de zahăr în mașina de măcinat și le macină, și sucul iese. După ce acest lucru se face de câteva ori, ai putea gândi că tot sucul a ieșit afară din aceste bețe. Dar, nu! Se pun înapoi înăuntru – și mai iese niște suc. Pentru beneficiul cui sunt zdrobite? Pentru ca altcineva să-l bea. Așa ne face și pe noi Dumnezeu o binecuvântare pentru alții. Suntem zdrobiți și storși în circumstanțele și încercările vieții, și ne smerim și le acceptăm cu bucurie, iar din această zdrobire, strălucirea și frumusețea și aroma lui Hristos ies la iveală. Aceasta este singura cale prin care putem fi o binecuvântare pentru alții.