Petru vorbește despre a primi har pentru o viață de căsnicie fericită: “Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

Dumnezeu vrea ca cuplurile creștine căsătorite să trăiască împreună în pace și armonie. Casa lor trebuie să fie o insulă a păcii într-o lume destrămată de conflicte. Și pentru aceasta, este nevoie de har din belșug.

Petru continuă apoi să vorbească despre daruri spirituale: “Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10). Fiecare dar spiritual trebuie să fie folosit doar pentru a SLUJI altora, ca mijloc de a împărți harul adevărat a lui Dumnezeu acestora. Harul lui Dumnezeu este multilateral. Astfel, Dumnezeu a ales oameni din medii diferite și cu personalități și temperamente diferite și i-a plasat pe toți împreună în Trupul lui Cristos pentru ca fiecare dintre ei să poată manifesta un aspect unic al harului lui Dumnezeu prin viața și slujirea lui/ei.

“Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5:5). Aici Petru vorbește despre importanța învățării supunerii față de autoritatea spirituală chiar din zilele tinereții. Dacă un tânăr este salvat până la vârsta de 20 de ani, este de obicei scopul lui Dumnezeu ca el să aibă o slujire eficace pe la 35 de ani. Dar pentru ca acest lucru să se împlinească, acel bărbat trebuie să învețe lecțiile deosebit de importante ale frângerii și smereniei până la vârsta de 35 de ani. Și acele lecții pot fi învățate doar pe măsură ce se supune autorității spirituale. Numai în acest fel poate primi har pentru a exercita autoritate spirituală mai târziu în casa lui și în biserică. Persoanele tinere care nu se supun autorității spirituale sfârșesc în mod invariabil prin a pierde lucrarea pe care Dumnezeu o avea în minte pentru ele. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne smerim odată ce suntem mai în vârstă!! Supunerea față de prezbiteri trebuie învățată când suntem tineri. Însă a-L urma pe Isus pe calea smereniei este un lucru pe care trebuie să continuăm să-l facem până în ziua morții. Aceasta este singura cale de a continua să primim har până la sfârșitul vieții noastre.

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har. Dacă suntem mândri, atunci chiar dacă toate doctrinele noastre sunt corecte, vom sfârși ca Fariseii, înșelați și orbi în privința realităților spirituale. Atunci nu vom fi în stare să-i recunoaștem pe adevărații profeți ai lui Dumnezeu din zilele noastre, mai mult decât L-au recunoscut Fariseii pe Isus, Adevăratul Profet al Domnului în vremea lor.

Tot păcatul își are originea în MÂNDRIE și EGOISM. În același fel, toate virtuțile lui Cristos își au originea în SMERENIE și ALTRUISM. Cu cât ne smerim mai mult, cu atât mai mult vom primi har de la Dumnezeu. Atunci vom trăi în biruință și vom manifesta caracterul lui Cristos din ce în ce mai mult în viețile noastre. Dacă cineva nu are biruință asupra păcatului, aceasta ar indica în mod clar că nu s-a smerit – pentru că toți cei care se smeresc vor primi cu siguranță har (1 Petru 5:6), și toți cei care vin sub harul lui Dumnezeu vor primi cu siguranță biruință (Romani 6:14).