Pasiunea noastră ar trebui să fie să-L cunoaștem pe Dumnezeu din ce în ce mai bine, pentru că aceasta este viața veșnică. Vom petrece toată veșnicia cunoscându-L pe Dumnezeu din ce în ce mai mult. Acesta este motivul pentru care eternitatea nu va fi plictisitoare pentru niciun om a cărui pasiune este să-L cunoască pe Dumnezeu. Viața noastră pământească, de asemenea, nu va mai fi plictisitoare. Haideți să învățăm ceva despre viața lui Dumnezeu și despre căile Sale din Geneza 2, în felul în care S-a purtat El cu Adam. Acolo vedem că Dumnezeu a fost Cel care a văzut nevoia lui Adam pentru o soție și tot El a fost Cel care a împlinit această nevoie și a creat o soție pentru el. Acolo vedem cum este natura lui Dumnezeu. Dumnezeu este întotdeauna alert la nevoile oamenilor și face tot ce se poate pentru a satisface aceste nevoi. Pe măsură ce ne facem părtași naturii divine, și noi vom deveni așa - întotdeauna atenți la nevoile și problemele celor din jurul nostru, și vom face tot ce putem pentru a satisface aceste nevoi! Acest lucru va implica deseori mult sacrificiu din partea noastră. Prin urmare, trebuie să ne întrebăm dacă suntem dispuși să plătim acest preț de a fi părtași naturii divine.

Natura noastră adamică este exact opusul acestei naturi divine. Viața lui Adam este complet egoistă și ne face să fim alerți doar la propriile noastre nevoi și la nevoile membrilor familiei noastre. De fapt, natura adamică este atât de plină de egoism și invidie încât nu dorește ca nevoile altora să fie satisfăcute nici măcar de către altcineva. Dimpotriva. îi place să vadă oamenii suferind.

Când omul a păcătuit, Dumnezeu a așezat heruvimi în faţa pomului vieţii cu o sabie care se învârtea în toate direcţiile ca să păzească drumul către acel pom. Pomul vieţii simbolizează viaţa veşnică - cunoaşterea lui Dumnezeu. Prin această sabie pusă în faţa pomului vieţii, Dumnezeu îi arăta în mod simbolic lui Adam că, de atunci încolo, oricine dorea să aibă parte de la pomul vieţii, trebuia mai întâi să experimenteze lovitura sabiei peste propria viaţă egoistă. Citim în Geneza 3:21 că, imediat ce Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a ucis un animal în Eden şi i-a îmbrăcat cu haine făcute din pielea acelui animal. Şi acolo, Dumnezeu i-a învăţat aceeaşi lecţie - că, din acel moment, singura cale pentru ei de a fi îmbrăcați era pe calea sacrificiului şi a morţii. Adam şi Eva încercaseră să se acopere la început fără nicio "moarte" - numai cu frunze de smochin. Dar Dumnezeu a aruncat acele frunze şi le-a arătat modul corect de acoperire. Îl vedem, deci, pe Dumnezeu chiar de la început evidențiind sacrificiul drept calea prin care omul poate avea părtășie cu El și se poate îmbrăca cu natura Lui.

Dumnezeu i-a spus lui Cain că problema lui fundamentală era că el nu avea intenţii bune faţă de fratele său (Geneza 4:7, *referință din subsolul paginii Bibliei). Iuda vorbeşte despre cei care merg "pe calea lui Cain" (Iuda 11). Cine sunt ei? Sunt aceia care nu au gânduri bune faţă de fraţii lor. Este bine ca toţi să ne facem o cercetare spirituală în această chestiune. Poţi spune cu sinceritate că doreşti tot ce e mai bun pentru toţi fraţii şi surorile din biserica ta locală şi pentru familiile lor? Poţi spune, de asemenea, că doreşti ce este mai bun pentru alţi credincioşi pe care-i cunoşti din alte denominaţiuni? Apoi, lărgeşte cercul şi mai departe şi întreabă-te dacă tot mai doreşti ce este mai bun pentru toţi oamenii pe care-i cunoşti, inclusiv pentru rudele tale, pentru vrăjmașii tăi şi pentru cei care te-au rănit în vreun fel sau altul. Dacă descoperi în inima ta tulburare (în loc de bucurie) când ceva bun i se întâmplă altei persoane sau copiilor ei, sau dacă simţi bucurie (în loc de durere) când ceva rău i se întâmplă ei sau familiei ei, ce indică oare aceste atitudini? Ţi se arată doar că viaţa lui Adam este vie şi activă în tine.

Dacă eşti sincer cu tine însuţi, vei descoperi curând dacă mergi sau nu pe calea lui Cain. Trebuie să te grăbeşti să dai morţii viaţa adamică atunci când o vezi în tine, dacă vrei ca focul şi ungerea lui Dumnezeu să fie mereu peste tine.

Numai atunci când grăuntele de grâu cade pe pământ şi moare TOTAL, va fi multă roadă. Acela care moare total față de sine nu se va ofensa niciodată indiferent de ceea ce fac sau nu fac ceilalţi. Întotdeauna va urmări binele pentru toţi. Nu se va supăra niciodată în nicio problemă privitoare la sine însuşi şi nu se va certa niciodată cu nimeni. Nu va vărsa nici măcar o singură lacrimă de autocompătimire pentru el însuşi - pentru că, în mod sigur, oamenii morţi nu plâng în mormintele lor!!

Faţa lui Cain era posomorâtă şi întunecată când nu gândea bine față de fratele lui (Geneza 4:6). Poate că nu realizăm asta, însă atitudinea pe care o avem în inimile noastre se reflectă adesea pe feţele noastre. Dacă ai intenţii bune faţă de toţi, faţa ta va străluci întotdeauna cu bucuria Domnului. Mulţi credincioşi umblă pe calea lui Cain. În spatele zâmbetelor lor slabe şi a  cuvintelor de "Lăudat fie Domnul!" care ies de pe buzele lor, se găsesc atitudini greşite faţă de fraţii lor în credinţă. Când oamenii se întorc împotriva ta şi-ţi fac rău, Dumnezeu îi foloseşte pentru a-ți oferi o radiografie a condiţiei reale a inimii tale. Dacă nu-i poţi iubi, ecografia inimii tale va arăta că NU eşti părtaş naturii lui Dumnezeu, pentru că natura lui Dumnezeu este una care iubeşte chiar şi pe vrăjmaşii Lui. Isus avea gânduri bune chiar şi faţă de Iuda Iscarioteanul.

Dumnezeu doreşte ce este cel mai bine pentru toţi oamenii. Mesajul evangheliei este că şi noi putem fi părtaşi acestei naturi. Aceia care n-au înţeles evanghelia în acest fel, nu au înţeles evanghelia deloc.