Mulți oameni vor să se alăture bisericilor noastre din India, pentru că văd mulți oameni ospitalieri și generoși în mijlocul nostru. Dar dacă nu suntem atenți să înlăturăm imediat astfel de oameni, foarte curând fiecare persoană săracă din India va dori să se alăture bisericilor noastre și vom avea o „creștere a bisericii” remarcabilă!! Vom avea „convertiți” care sunt interesați de bani, nu de neprihănire.

Pentru mulți lucrători creștini din India de astăzi, „a sluji Domnului” este o profesie și nu o chemare. Mulți oameni au prosperat financiar alăturându-se bisericii. Dacă prosperitatea lor a venit datorită faptului că Dumnezeu i-a onorat pentru că au fost neprihăniți în viața lor, este în regulă. Dar dacă prosperitatea lor a venit datorită contactelor bogate pe care le-au obținut alăturându-se bisericii, atunci au ratat complet voia lui Dumnezeu - pentru că creștinismul nu este o modalitate de a obține profit financiar.

Biserica este un loc al jertfirii și al dăruirii - nu un loc al profitului și al câștigului. Este un lucru trist că mulți „lucrători creștini” din India de astăzi câștigă de cinci până la zece ori mai mult decât ar fi câștigat dacă ar fi avut un loc de muncă secular. Mulți „lucrători creștini” nu au lucrat niciodată o singură zi într-un loc de muncă secular. Isus nu a chemat niciodată pe cineva să fie apostolul Său, care să nu fi lucrat deja într-un loc de muncă secular. Lucrarea creștină a devenit în ziua de azi o sursă de profit imens pentru mulți din India. Necreștinii se uită la ei și spun: „Această persoană a devenit lucrător creștin pentru a face bani”. Și au dreptate! Cum vom putea să le închidem gura? Numai atunci când lucrătorii creștini pot demonstra că ar fi putut câștiga mai mulți bani într-un loc de muncă secular decât ceea ce câștigă în lucrarea creștină.

În Faptele Apostolilor capitolul 5, într-o vreme în care toată lumea își vindea proprietățile și dădea banii apostolilor pentru a-i împărți săracilor, Anania și Safira s-au gândit: „Cum putem părea spirituali, păstrându-ne în același timp banii?” Astfel că, atunci când și-au vândut moșioara, nu au dăruit toți banii. Păcatul lor nu a fost că nu au dat toți banii. Dumnezeu iubește pe cei care dau cu bucurie, și nu dorește banii nimănui. Petru i-a spus lui Anania: „Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, puteai să faci ce vrei cu preţul ei. Dar de ce ai spus o minciună?” Păcatul lui Anania a fost ipocrizia - a te preface că ești din toată inima pentru Dumnezeu. Dacă ar fi spus: „Am vândut moșioara aceea pentru 50.000 de rupii. Dar credem că ar trebui să dăm doar 20% din asta. Vrem să păstrăm restul pentru propriile noastre nevoi. Așadar, iată 10.000 de rupii”, Petru l-ar fi binecuvântat pe Anania - iar el și soția lui ar fi rămas în viață. Anania nu a zis nimic. El a spus o minciună fără să deschidă gura, doar prin faptul de a sta la rând alături de toți ceilalți oameni care erau din toată inima pentru Dumnezeu. Dar Petru era un om cu discernământ. Atât Anania, cât și Safira au fost demascați de el și au murit pentru ipocrizia lor.

De ce nu acționează Dumnezeu așa astăzi? Pentru că foarte puțini ar rămâne în viață în biserici! Anania și Safira erau în mijlocul unei biserici foarte curate și puternice - și de aceea au murit. Dacă ar fi fost într-o biserică moartă, carnală (precum cea din Corint), ar fi putut chiar să fie prezbiteri acolo. Este periculos să te alături unei biserici care merge spre cele desăvârșite, dacă ești mândru și fățarnic. Dumnezeu te va lovi și te va îndepărta din mijlocul ei, într-un fel sau altul. Dar nu există multe biserici de acest gen în zilele noastre. Așadar, vei supraviețui în majoritatea bisericilor de astăzi. Dacă vrei să rămâi în viață și să fii mândru și fățarnic, atunci alege o biserică moartă la care să te alături.