Prima atitudine greşită despre care a vorbit Isus a fost mânia. Trebuie să scăpăm de mânie din viaţa noastră. A doua atitudine greşită, care este o altă problemă majoră pentru toţi credincioşii (şi toate fiinţele umane), sunt gândurile sexuale desfrânate - ca atunci când un bărbat se uită la o femeie pentru a o pofti. În Matei 5:27-28 ni se spune că Standardul Vechiului Testament era “Să nu preacurveşti fizic”. Atât timp cât nu atingi o femeie care nu-i soţia ta, și nu preacurveşti cu ea, eşti în regulă. Acesta era standardul Vechiului Testament.

Dar Isus a ridicat standardul. După cum Moise s-a suit pe munte şi s-a întors cu 10 porunci, Isus S-a suit pe munte și a rostit Predica de pe munte. El a ridicat nivelul celor 10 porunci la duhul acelor porunci. A arătat că uciderea este ca şi mânia, şi preacurvia la fel cu a pofti cu ochii - cu alte cuvinte, tu preacurveşti cu acea femeie în mintea ta. Isus a zis că, în ochii lui Dumnezeu, asta este preacurvie, fiindcă viaţa ta interioară e murdară.

Caracteristica fariseilor era că ei îşi menţineau viaţa exterioară curată - exteriorul paharului. Un creştin care îşi menţine viaţa exterioară curată, dar viaţa interioară (a gândurilor) murdară, este un fariseu. Acesta se îndreaptă spre iad, fie că ştie asta sau nu. Mulţi dintre noi nu înţelegem gravitatea acestui lucru.

În decursul ultimilor (35) de ani, am predicat mult împotriva anumitor păcate, însă în special împotriva a două păcate: mânia şi gândurile păcătoase sexuale. Oamenii m-au întrebat de ce vorbesc atât de mult împotriva lor. Eu le răspund că fac acest lucru din cauză că Isus S-a referit în primul rând la aceste două păcate atunci când a zis că neprihănirea noastră trebuie să întreacă neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor. Imediat după ce Isus a zis că neprihănirea voastră trebuie să fie superioară neprihănirii tuturor fariseilor din jurul vostru (care sunt oameni foarte religioşi), primele două păcate menționate de Isus sunt în domeniul mâniei şi al gândurilor sexuale desfrânate. Acesta este primul motiv pentru care predic împotriva lor cel mai mult.

Al doilea motiv este că, acestea sunt singurele două păcate de care a vorbit Isus în Predica de pe munte unde a spus că pericolul este că dacă continui în aceste păcate ajungi în iad. Majoritatea oamenilor nu cred asta. Singurele două momente în care Isus a vorbit despre iad, în Predica de pe munte, a fost în legătură cu aceste două păcate (Matei 5:22b, 29-30). Prin urmare, asta ne spune că aceste două păcate trebuie să fie destul de grave.

Este foarte semnificativ că singurele momente în care Isus a vorbit despre iad în Predica de pe munte a fost în legătură cu mânia şi cu gândurile sexuale desfrânate. Aşadar, acestea trebuie să fie păcate foarte grave în ochii lui Dumnezeu, şi nu este suficientă predicare împotriva lor astăzi. Îţi poţi aminti ultima dată când ai auzit un mesaj despre biruință asupra mâniei? Nu cred că am auzit un mesaj despre asta în toată viaţa mea. De peste 50 de ani de când mă deplasez printre creştini, am auzit mulţi predicatori la TV, pe casete şi CD-uri, şi în multe biserici. Dar foarte rar am auzit un mesaj despre biruinţă asupra gândurilor sexuale. De ce i-a împiedicat diavolul pe predicatori să predice despre aceste două domenii?

În primul rând, fiindcă predicatorii înşişi nu au biruinţă. Cum pot vorbi ei despre aceste lucruri când ei înșiși sunt încă robiți? În al doilea rând, predicatorii sunt foarte adesea mai interesaţi în a-i face pe oameni să arate frumos pe dinafară, în biserica lor, şi a le colecta banii. Deci, este mare nevoie să se pună accent pe aceste două lucruri despre care a vorbit Isus atât de mult. Acestea sunt cele două păcate despre care Isus a zis că vor duce o persoană, în cele din urmă, în iad. Şi acesta este un lucru foarte grav.

Isus a luat cele 10 porunci şi le-a arătat oamenilor ce este în spatele acestor porunci.

Nu trebuie să vii la Matei 5 ca să înţelegi că a pofti o femeie, care nu e soţia ta, este păcat. Isus a spus că “oricine” (nu contează dacă e credincios sau necredincios) care se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea. Pofta înseamnă o dorinţă puternică. Şi, a spus că asta este atât de grav încât, dacă ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, trebuie să-l scoţi! Trebuie să fii radical atunci când eşti ispitit să pofteşti cu ochii. Trebuie să te porţi ca şi cum ai fi orb. Acesta este singurul mod de a birui. Nu trebuie să iei lucrurile cu uşurinţă, spunând: “Ei bine, eu doar admir frumuseţea pe care a creat-o Dumnezeu.” Sunt atâtea moduri în care putem justifica acest păcat, aşa cum fac mulţi oameni. Atunci când o persoană e neglijentă în acest domeniu, după un timp ajunge să cadă și în mod fizic în preacurvie, aşa cum au căzut mulţi pastori pretutindeni în lume.

Ceea ce ne-a învățat Isus în Matei 5 nu este ceva nou pe care bărbații temători de Dumnezeu să nu-l știe. Sunt sigur că Ioan Botezătorul știa aceste lucruri chiar înainte ca Isus să le rostească. Iov le știa (Iov 31:1,4,11). Orice om care-L onorează pe Dumnezeu, chiar dacă nu are o Biblie, cum a fost Iov, va concluziona că dacă privești cu poftă sexuală la o femeie care nu este soția ta, este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Există ceva în noi care ne spune că acest lucru este greșit. Este ca și cum ai fura ceea ce Dumnezeu nu ți-a dat. Chiar dacă nu ai o Biblie, conștiința ta îți va spune că atunci când furi ceva ce nu-ți aparține, este un păcat. Nu ai nevoie de o poruncă care să-ți spună asta. Însăși reverența față de Dumnezeu îți va spune asta. Acesta este un lucru minunat de reținut când ne uităm la ceea ce ne-a învățat Isus.

Cum se face că atâţia credincioşi de astăzi iau cu atâta uşurinţă această chestiune de a pofti sexual cu ochii? Asta fiindcă există o lipsă fundamentală a reverenţei faţă de Dumnezeu, pe care Iov a avut-o. Creştinii de astăzi au cunoştinţe biblice, însă nicio reverenţă faţă de Dumnezeu. Sunt oameni care merg la şcoli biblice şi obţin doctorate în teologie, studiind Biblia, şi încă se uită cu poftă la femei. Ce ne învaţă acest lucru? Că toată această cunoştinţă a Scripturii, la nivelul minţii, şi obţinerea unui titlu academic de la un seminar biblic, nu te face sfânt. Există atât de multă cunoştinţă biblică astăzi cu abundenţa de traduceri și concordanţe. Avem Biblia chiar și pe telefonul mobil și pe CD-uri, oamenii putând să o asculte când conduc maşina, etc. Dar în ciuda acestei abundenţe de cunoştinţă, există foarte puţină reverenţă faţă de Dumnezeu.

În Predica de pe munte, Isus ne-a învățat multe lucruri pe care le-am putea şti chiar fără să citim Predica de pe munte, câtă vreme avem reverenţă faţă de Dumnezeu. Unele dintre aceste lucruri ne sunt foarte clare: mânia este păcat, a pofti o femeie este păcat, şi multe alte lucruri scrise aici. Prin urmare, nu din cauza lipsei de cunoştinţă continui în păcat, ci din pricina lipsei de reverenţă faţă de Dumnezeu. Reverenţa (frica) faţă de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. Este ABC-ul vieţii creştine, și dacă nu o avem, orişicât studiu biblic, orșicâte mesaje am asculta, acestea nu ne vor face sfinţi.