În Apocalipsa 2:12-17 citim: “Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: “Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana…”’”

Pergamul era un oraş atât de rău, încât Domnul spune că Satan avea centrul de comandă pământesc acolo. Aceasta se menţionează de două ori în Apocalipsa 2:13. Şi chiar în mijlocul acestui oraş Şi-a aşezat Domnul biserica Sa.

Domnul le spune, “Ştiu unde locuieşti”. El ştie exact unde locuim noi şi în ce circumstanţe trăim. Şi ne poate păstra curaţi şi triumfători, chiar dacă Satan are tronul său pământesc exact acolo unde locuim noi. Cu sabia Duhului putem şi noi birui.

Niciun sfeşnic nu se plânge vreodată că împrejurările îi sunt prea întunecoase pentru ca să poată străluci în ele. Strălucirea unui sfeşnic nu are nimic de-a face cu mediul său înconjurător. Lumina sa depinde doar de cantitatea de ulei pe care îl conţine.

La fel este şi cu fiecare biserică locală. Împrejurările pot fi rele. Satan poate avea tronul său în acel oraş. Dar dacă biserica este umplută cu uleiul Duhului Sfânt, lumina va străluci cu putere. De fapt, cu cât împrejurările sunt mai întunecoase, cu atât orice lumină va fi văzută mai strălucitoare în astfel de împrejurări! Stelele se văd noaptea - nu în timpul zilei.

Domnul laudă această biserică pentru că I-a ţinut Numele Lui şi nu a lepădat credinţa în timpuri de persecuţie. În mod special, îl aminteşte pe Antipa, care a fost un martor credincios ce și-a dat viaţa pentru credinţa sa.

Antipa a fost unul care a stat ferm de partea adevărului lui Dumnezeu, chiar dacă asta a însemnat să rămână singur. Era un om al convingerii şi nu unul care căuta să placă oamenilor. Acei care Îl cunosc pe Dumnezeu, nu trebuie să se uite în jur să vadă cât de mulţi cred ceea ce ei cred. Ei sunt dispuşi să rămână singuri pentru Domnul şi, dacă este necesar, să stea chiar împotriva tuturor din întreaga lume. Antipa era un astfel de om. Şi ca rezultat, a fost ucis.

Dacă era unul care vroia să placă oamenilor, putea să fi scăpat de moarte. El a fost ucis pentru că a luptat fără de compromisuri pentru adevărul revelat al lui Dumnezeu. Oamenii poate îl numeau îngust la minte, încăpăţânat, unul cu care greu te înţelegi, şi nebun. Dar aceasta nu făcea vreo diferenţă pentru el. El a rămas credincios Domnului său, luptând împotriva oricărui păcat, a lucrurilor lumeşti, a compromisului, a nesupunerii faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, şi împotriva diavolului. Aici vedem un om care era o ameninţare pentru împărăţia lui Satan.

Poate chiar faptul că Antipa era în Pergam l-a făcut pe Satan să decidă să-şi pună tronul său acolo. Ce om trebuie să fi fost Antipa, de vreme ce chiar și Satan se îngrozea de el!

Dumnezeu are nevoie de oameni ca Antipa în fiecare parte a lumii astăzi. Vine o vreme când va trebui să plătim un preţ pentru credinţa noastră. Tot creştinismul babilonian din jurul nostru va accepta compromisuri şi se va închina lui anticrist. Vom rămâne noi fermi în acea zi, precum a făcut Antipa? Sau vom îngenunchea în fața lui Satan pentru a ne păstra viaţa? Suntem convinşi că se merită să ne pierdem viaţa pentru adevărul lui Dumnezeu?

Astăzi, Dumnezeu ne încearcă prin mici încercări. Numai dacă suntem credincioşi în aceste mici încercări, vom putea fi credincioşi în încercările mai mari care vor veni în viitor. Satan ar trebui să te considere o aşa de mare ameninţare pentru împărăţia lui încât să-şi mute tronul în oraşul în care locuieşti.

Lucrul trist este că biserica din Pergam a slăbit duhovniceşte, după ce Antipa a murit. Antipa era probabil mesagerul bisericii, atunci când trăia. Când a murit, cineva i-a preluat locul şi biserica a început să meargă în jos. Aceasta este istoria tristă a multor biserici.