„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11).

Mulți dintre noi am auzit acest verset și am citit despre „coiful mântuirii” și despre „platoşa neprihănirii”. Dar poate nu știți că prima persoană care a purtat această armătură a fost Însuși Isus: „El vede că nu este niciun om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor… Se îmbracă cu neprihănirea ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii” (Isaia 59:16-17).

Aceasta este o profeție din Vechiul Testament despre Isus la care Pavel face referire în Efeseni 6.

Dar ceea ce este uimitor este că acest verset Îl prezintă pe Isus îmbrăcând armătura lui Dumnezeu pentru a mijloci pentru noi. Iar acum El ne cheamă să-I urmăm exemplul de mijlocire.

Purtătorii de armătură în viața de zi cu zi

În scripturile Vechiului Testament și în vremurile de demult, un războinic avea adesea un purtător de armătură - un ajutor tăcut, fără nume, care purta armura, în primejdie stătea aproape, și se asigura că războinicul era complet echipat pentru luptă atunci când era nevoie. Această imagine se potrivește chemării noastre de a fi mijlocitori în numele soțului/soției noastre, copiilor noștri și familiei bisericești, urmând exemplul perfect al lui Isus, care rămâne un purtător de armură pentru noi, trăind pentru a mijloci pentru noi (Evrei 7:25).

Vedem astfel de lupte în fiecare zi în viața noastră:

- Un soț sau o soție copleșiți de descurajare, autocompătimire, anxietate sau o situație dificilă la locul de muncă sau o situație financiară dificilă.

- Un copil care se luptă cu nesiguranța sau cu un păcat ascuns sau cu o situație dificilă la școală.

- Un frate sau o soră biruiți de păcat sau uneori inconștienți de faptul că păcatul îi otrăvește.

Răspunsul nostru nu trebuie să fie acela de a critica de la distanță, ci să fim purtători de armură care spun: „Bătălia ta este bătălia mea. Slăbiciunea ta este slăbiciunea mea. Voi sta alături de tine așa cum Isus a stat alături de mine.”

Caracteristica #1 a dragostei mijlocitoare: Voi fi 100% cu tine

În 1 Samuel 14, Ionatan merge să atace o garnizoană filisteană doar cu purtătorul său de arme, cățărându-se între două stânci ascuțite într-un act de credință riscant, spunând: „Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr” (1 Samuel 14:6). Purtătorul său de arme răspunde cu un răspuns cu adevărat uimitor: „Fă tot ce ai în inimă, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde” (1 Samuel 14:7).

- Soțiilor: Când soțul vostru intră într-o luptă spirituală, este reacția voastră: „Sunt cu tine în întregime”, sau semănați îndoială și frică?

- Soților: Când soția voastră se luptă, rămâneți critici și distanți sau interveniți ca și cum slăbiciunea ei ar fi a voastră?

- Frați și surori: Când prezbiterii voștri trec printr-o încercare și iau decizii dificile încrezându-se în Domnul, îi susțineți ca purtători de arme sau vă trageți înapoi ca critici?

Isus ne avertizează împotriva unui duh al acuzării: Observăm un pai în ochiul fratelui nostru, în timp ce în al nostru este o bârnă a judecății. Dar povestea nu se termină cu îndepărtarea bârnei acuzării. Se termină cu scoaterea paiului din ochiul fratelui nostru DUPĂ ce am scăpat de duhul acuzării din noi. Acest lucru se poate întâmpla doar atunci când ajungem în punctul în care paiul fratelui nostru se simte ca și cum ar fi în propriul nostru ochi. „Să dăm (NOI) la o parte orice piedică și să alergăm împreună uitându-ne țintă la Isus” (Evrei 12:1). Piedica ta nu mai este doar a ta, ci este acum a NOASTRĂ.

Iacov 5:20 spune că „cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate”. Așa acoperă dragostea o mulțime de păcate (1 Petru 4:8). Dragostea nu ignoră păcatul; ea luptă pentru pocăință și restaurare.

Iuda 22-23 (versiunea NTLR) spune: „Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de carne.” Dragostea mijlocitoare este precaută pentru a nu fi coruptă de păcat, dar plină de milă și neobosită în a căuta să scoată o persoană dragă din păcatul care o consumă.

Caracteristica #2 a dragostei mijlocitoare: Voi vorbi mai puțin și mă voi ruga mai mult

Există un fel de „evanghelizare tăcută” pe care Scriptura o laudă. 1 Petru 3:1-2 spune: „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.” Știați că puteți câștiga un suflet fără să spuneți măcar un cuvânt?

Când spune „tot astfel”, exemplul care trebuie urmat este cu câteva versete mai devreme în 1 Petru 2:23, unde se spun următoarele lucruri despre Isus: „Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.”

Aceasta înseamnă că acest model este pentru noi toți, nu doar pentru soții, pentru că exemplul dat este Isus. Dragostea mijlocitoare înseamnă adesea mai puține cuvinte către oameni și mai multe cuvinte către Dumnezeu.

Este interesant de văzut ce spune Pavel imediat după ce descrie armătura lui Dumnezeu, ceea ce ne oferă un indiciu despre scopul mai cuprinzător al acestei armături. Imediat după versetele despre armătura lui Dumnezeu, Pavel spune în Efeseni 6:18: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.” Este un gând revoluționar să mă văd îmbrăcând armătura lui Dumnezeu nu doar pentru a mă apăra pe mine însumi, ci pentru a mă ruga în luptă pentru alții - începând din propria mea casă și apoi trecând la biserica din care fac parte și la comunitatea mea.

În mod similar, Isaia ne oferă o imagine frumoasă a acestui tip de război de mijlocire: „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde” (Isaia 62:1).

Înlocuiți „Sion” și „Ierusalim” cu numele soțului/soției voastre, al fratelui vostru, al copilului vostru, în acest verset: „De dragostea soției mele nu voi tăcea... de dragostea copilului meu... de dragostea fratele meu.”

Aceasta este o slujire de mijlocire - neobosită, adesea nevăzută, dar prețioasă pentru Dumnezeu. Samuel a simțit acest lucru atât de profund încât a spus: „Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând să mă rog pentru voi” (1 Samuel 12:23). A înceta să mai mijlocești, în ochii lui, însemna a păcătui împotriva lui Dumnezeu. Chiar și atunci când Saul a deviat și a pierdut ungerea, Samuel nu a încetat niciodată să se întristeze pentru el, chiar dacă nu l-a mai văzut niciodată (1 Samuel 15:35).

Dragostea mijlocitoare poate însemna să continui să te rogi mult timp după ce relația a devenit dificilă sau distantă.

Caracteristica #2 a dragostei mijlocitoare: Voi declara neprihănirea lui Dumnezeu asupra ta

În Zaharia 3, marele preot Iosua stă înaintea Îngerului Domnului în haine murdare, fiind acolo și Satan „ca să-l pârască”. Domnul răspunde în Zaharia 3:2: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

Apoi Dumnezeu poruncește: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el.” Lui Iosua îi spune: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare.” Zaharia adaugă apoi în versetul 5: „Să i se pună pe cap o mitră curată.”

Aceasta este inima Tatălui față de fiul risipitor: la primul semn de pocăință, El aleargă, îl îmbrățișează, îl îmbracă, îl restaurează și se bucură. Răspunsul nostru (spre deosebire de fratele mai mare din acea pildă) trebuie să fie să reflectăm aceeași bucurie, sărbătorire și justificare la primul semn de pocăință sinceră. Nu să spunem: „Bine, acesta este un început; vom vedea dacă vorbești serios”. Ci mai degrabă, „Domnul ți-a luat nelegiuirea și te-a declarat neprihănit când te-ai pocăit. Celebrez și eu cu bucurie verdictul Lui asupra ta.”

O chemare pentru familia noastră și pentru biserica noastră

Imaginați-vă familii în care soții și soțiile sunt purtători de armătură unul pentru celălalt; unde părinții refuză să acuze și, în schimb, veghează și se roagă pentru copiii lor; imaginați-vă o biserică în care frații și surorile luptă în liniște unii pentru alții pentru sfințenie. Imaginați-vă familii și biserici în care:

- Ne purtăm bătăliile unii altora ca și cum ar fi ale noastre.

- Vorbim mai puțin și ne rugăm mai mult.

- La primul semn de pocăință, ne grăbim să declarăm promisiunea lui Dumnezeu de neprihănire unii asupra altora.

Fie ca Domnul să ne ridice ca străjeri și purtători de armătură - oameni ai dragostei mijlocitoare - în căsniciile noastre, în familiile noastre și în biserica noastră.