(Acest articol redă esența unui mesaj transmis de Joji Samuel - prezbiter al bisericii CFC din Kottayam, India - în cadrul conferinței naționale a bisericilor CFC, desfășurată la Bangalore în 2015)

(CITEȘTE ACEST MESAJ - ÎNCET ȘI CU ATENȚIE)

Cum putem păstra slava lui Dumnezeu în bisericile noastre până la revenirea lui Cristos?

Când spunem că vrem să păstrăm slava lui Dumnezeu în mijlocul nostru, presupunem că slava lui Dumnezeu este deja prezentă în mijlocul nostru - în momentul de față. Cum putem fi siguri de acest lucru?

În ultimii ani, am auzit adevăruri glorioase care ne-au eliberat de păcat și ne-au adus o mare libertate. Acesta este unul dintre modurile prin care știm că Dumnezeu este cu noi - căci Isus a spus că putem cunoaște că avem adevărul lui Dumnezeu atunci când suntem eliberați de păcat (Ioan 8:32). Însă acum trebuie să vedem cum putem continua să rămânem în această libertate și cum putem merge mai departe.

Aproape de sfârșitul vieții sale, Pavel i-a scris lui Timotei și l-a îndemnat spunând: „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; îndeletniceşte-te în totul cu aceste lucruri” (1 Timotei 4:15-16). Apoi i-a spus lui Timotei că, dacă va continua să facă aceste lucruri, își va asigura atât mântuirea sa, cât mântuirea celor care îl ascultă. Și noi am experimentat realitatea adevărurilor care ne-au eliberat în ultimii ani, și prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru, în adunările noastre. Acestea sunt câteva dintre dovezile prezenței slavei lui Dumnezeu în mijlocul nostru.

M-am născut într-o familie penticostală și am frecventat o biserică penticostală. Dar, după un timp, mi-am dat seama că multe dintre lucrurile despre care vorbeam nu erau o realitate în viața mea personală. Și nu vedeam realitatea acelor adevăruri nici în viețile altora din biserica la care mergeam - și nici măcar în viețile pastorilor și liderilor bisericii. În acea vreme, am citit o carte intitulată: „Cum să trăiești viața biruitoare”. În ea, am citit despre posibilitatea trăirii unei vieți de biruință. Așa că m-am gândit să contactez autorul acelei cărți. Dar numele autorului era menționat drept „Un creștin necunoscut”. Din acea carte am primit pentru prima dată speranța de a trăi o viață biruitoare. Dar nu am putut obține niciun ajutor în acest sens de la niciunul dintre oamenii din jurul meu.

Apoi l-am cunoscut mai îndeaproape pe fratele Zac Poonen și am început să-i citesc cărțile. Nu numai că am auzit de la el mesajul unei vieți de biruință asupra păcatului, dar am și văzut în el un exemplu de viață asemănătoare cu cea a lui Cristos. El predica despre Isus ca fiind Înaintemergătorul nostru, care a venit într-o fire asemănătoare cu a noastră, a fost ispitit la fel ca noi în fiecare aspect - și a biruit. Aceasta mi-a oferit o viziune complet nouă asupra vieții creștine și am început să mă asociez cu biserica fratelui Zac (Christian Fellowship Church). Foarte curând după aceea, am experimentat și eu un botez autentic în Duhul Sfânt.

Mișcarea penticostală a început ca o lucrare a lui Dumnezeu la începutul secolului al XX-lea. Cu toții am auzit cum Martin Luther (în secolul al XVI-lea) a recuperat adevărul îndreptățirii prin credință, care fusese îngropat timp de multe secole. Mai târziu, mișcarea anabaptistă a adus la iveală adevărul botezului în apă. Apoi, John Wesley a venit cu adevărul despre cum să trăiești o viață sfântă, separat de lume. Mai târziu, mișcarea penticostală a venit și a restaurat adevărul despre botezul în Duhul Sfânt, așa cum a fost proclamat de apostoli în primul secol.

Dar când privim mai atent la mișcarea penticostală, descoperim că liderii lor echivalează lucrarea Duhului Sfânt doar cu exercitarea darurilor Sale. Nu am văzut niciun lider penticostal care să fi manifestat puterea Duhului Sfânt pentru a trăi o viață sfântă. Accentul lor era pus doar pe darurile spirituale. Am observat, de asemenea, că, deși căutau puterea Duhului Sfânt, aproape toți încă alergau după bani și căutau poziții de onoare. Niciunul dintre ei nu vorbea despre a trăi ca creștini biruitori. Alții au observat și ei această contradicție - dar nimeni nu părea să fie deranjat de asta.

Asta îmi amintește de o poveste pe care am auzit-o despre un bărbat care fusese odată director de afaceri, dar care a dezvoltat o problemă mintală după pensionare. Apoi mergea spre parcarea biroului său, imaginându-și că încă își conducea mașina. Așa că făcea toate mișcările cu corpul, ca și cum ar fi condus o mașină - frânând și parcând mașina sa imaginară într-un loc liber. Apoi deschidea portiera mașinii sale imaginare, ieșea și “închidea portiera”, mergea la agentul de pază și îi spunea „să aibă grijă de mașina lui”! Apoi se întorcea puțin mai târziu în parcare și se prefăcea că s-ar urca în mașină, ar da cu spatele și ar pleca cu mașina. Câțiva oameni care i-au văzut acțiunile l-au întrebat într-o zi pe agentul de pază ce face bărbatul. Acesta le-a spus că bărbatul obișnuia să vină acolo cu mașina lui reală pe vremea când era un director important, dar că acum devenise afectat mintal. „Dar”, a spus agentul de pază, „omul nu creează nicio problemă nimănui. Pur și simplu își parchează mașina lui imaginară și pleacă, apoi se întoarce puțin mai târziu și o scoate afară! Așa că îl las în pace”! Oamenii l-au întrebat apoi de ce nu îl corecta pe bărbat. La care agentul de pază a răspuns: „De ce să-l corectez, când îmi plătește taxele de parcare în mod regulat în fiecare săptămână; și, în plus, îmi dă și o sută de rupii la fiecare două săptămâni ca să-i spăl mașina”!!

Aceasta este o imagine a ceea ce se întâmplă astăzi în multe biserici penticostale: Oamenii se prefac că ar fi umpluți cu Duhul Sfânt și fac diverse mișcări și zgomote. Pastorii lor, care urmăresc toate aceste năzbâtii, spun: „De ce să-i deranjăm? Își dau zeciuiala în fiecare lună și, de asemenea, ne dau daruri în mod regulat nouă, pastorilor. Așadar, de ce să le spunem despre realitatea unei vieți de biruință autentică dată de Duhul Sfânt?” Desigur, acei pastori nu au ei înșiși o viață victorioasă! Aceasta este amăgirea care se petrece în multe biserici penticostale.

Din cauza acestei situații teribile din multe biserici, Dumnezeu a trimis un om în mijlocul nostru - un om cu o povară pentru autenticitate în biserica lui Dumnezeu.

În Luca 12:56, Isus i-a mustrat pe farisei pentru că nu deosebeau vremea în care trăiau. Și noi trebuie să discernem vremea în care trăim - și trebuie să vedem unde ne aflăm noi înșine. Și trebuie să mergem înainte cu Domnul. Omul care discerne vremea prezentă și primește povara Domnului pentru această vreme, își asumă această povară și merge mai departe cu ea, este un adevărat profet.

Au existat mulți proroci în Biblie care au primit o povară de la Domnul pentru vremea lor. Ioan Botezătorul a fost un proroc și un om trimis de Dumnezeu. Dacă ne uităm la viața lui, putem vedea unele dintre caracteristicile unice ale unui profet autentic.

În primul rând, Ioan avea un singur mesaj. Acesta era: „Pocăiți-vă, Pocăiți-vă” - și l-a proclamat cu o mare povară. A fost mesajul lui Ioan un mesaj echilibrat? Deloc. El avea un singur mesaj: Pocăiți-vă. Fiecare proroc adevărat va avea o povară dată de Dumnezeu - astfel că mesajul său nu va fi niciodată echilibrat. Cine erau oamenii care dădeau un mesaj echilibrat în zilele lui Ioan Botezătorul? Erau fariseii - care studiaseră Scripturile în profunzime. Ei predicau un mesaj „echilibrat” în sinagogile lor, dar toți erau morți spiritual! Și oamenii stăteau în sinagogi ascultând aceste așa-numite mesaje „echilibrate”, rămânând la fel de morți. Dar câțiva dintre ei, care aveau o foame după Dumnezeu, au ieșit în pustie să asculte mesajul neechilibrat al adevăratului proroc al lui Dumnezeu - Ioan Botezătorul. Astfel, au fost salvați de la ruină spirituală.

O altă caracteristică a unui profet adevărat pe care o vedem la Ioan este limbajul său puternic. Mulți predicatori își încep mesajele salutându-și respectuos ascultătorii mai întâi. Dar Ioan și-a început mesajele spunând: „Pui de năpârci!” El nu a predicat pentru a-i distra pe oameni, ci pentru a-i convinge de păcatele lor.

O a treia caracteristică a unui profet adevărat este că el nu va fi niciodată un om care face compromisuri. Regelui Irod îi plăcea să asculte predicile lui Ioan și le aprecia foarte mult. Când oamenii apreciază predicile noastre, poate fi dificil să le spunem adevărul despre starea lor spirituală. Dar Ioan nu a simțit nicio astfel de limitare. El l-a mustrat pe Irod în față și i-a spus că comitea adulter, pentru că se căsătorise cu soția fratelui său. Ioan nu era un compromițător sau un om care căuta să facă pe plac oamenilor. Și-a pierdut viața pentru că a spus adevărul. Dar a rămas credincios mesajului pe care Dumnezeu i-l dăduse - până la sfârșit. Așa este orice proroc adevărat.

Câțiva oameni din Israel care au recunoscut că Ioan era un proroc adevărat care avea mesajul lui Dumnezeu, i s-au alăturat în pustie.

Dacă ne uităm la vremurile noastre și la mișcarea din care facem parte (CFC - Christian Fellowship Church), putem vedea multe asemănări cu ceea ce observăm în lucrarea lui Ioan Botezătorul.

În primul rând, la fel ca Ioan, și noi predicăm un singur mesaj: A deveni asemenea lui Cristos prin puterea Duhului Sfânt. Când vin oameni noi la întâlnirile noastre, unii dintre ei ne întreabă de ce predicăm mereu pe același subiect în fiecare duminică. Ne spun că nu predicăm un mesaj echilibrat! Dar aceasta este povara care este în inima Domnului pentru poporul Său în această vreme. Dar câți creștini recunosc că acesta este mesajul Domnului pentru această vreme - că aceasta este povara actuală a Domnului pentru poporul Său. Și câți creștini sunt dispuși să iasă „în pustie” pentru a fi cu profetul Său?

Și, mai departe: La fel ca în cazul lui Ioan, predicile pe care le auzim în CFC sunt, de asemenea, foarte puternice și total lipsite de compromis. Și, așa cum au făcut acei oameni temători de Dumnezeu pe vremea lui Ioan, Domnul își cheamă și astăzi poporul să iasă afară din tabără cu Isus, purtând ocara Lui.

Ați „văzut” povara pe care o are Domnul pentru poporul Său în această vreme? Dacă da, veți sta de partea Domnului - și cu Domnul? Dar va trebui să plătiți un preț.

Ați observat cum zboară un stol de păsări? Va fi o pasăre în față, care conduce stolul - iar toate celelalte păsări urmează în formă de săgeată în spatele ei. Pasărea din față conduce întregul stol. Ar putea exista multe obstacole în fața acelui stol, cum ar fi fire electrice și turnuri și alte obstacole. Pasărea conducătoare este cea care se confruntă prima cu toate aceste pericole. Și le evită pe toate cu grijă. Celelalte păsări o urmează apoi în siguranță - și astfel sunt protejate. În același fel, pentru noi - este un mare privilegiu să fim asociați și să urmăm exemplul unui om al lui Dumnezeu care poartă povara Domnului și ne îndrumă departe de toate pericolele spirituale ce se află pe cale.

Watchman Nee a spus odată că trebuie să ne mișcăm odată cu „valul actual al Duhului” din vremea noastră. Dacă am fi trăit în vremea lui Martin Luther, ar fi fost corect să stăm alături de Martin Luther. Dar dacă am fi trăit în timpul lui John Wesley, nu ar fi trebuit să stăm doar de partea a ceea ce a predicat Martin Luther. Pentru că în vremea lui John Wesley, Dumnezeu a revelat bisericii mai multe dintre adevărurile Sale, prin John Wesley. Atunci ar fi trebuit să stăm alături de John Wesley, pentru acele adevăruri superioare. Altfel, nu ne-am fi mișcat odată cu „valul Duhului” în acea vreme.

La începutul secolului al XX-lea, Duhul Sfânt a început să se miște odată cu mișcarea penticostală care punea accentul pe botezul în Duhul Sfânt. Dar Duhul Domnului îl conduce acum pe poporul lui Dumnezeu mai departe - către o viață de victorie și de biruință asupra păcatului. Așadar, cu toții ar trebui să ne mișcăm odată cu mișcarea actuală a Duhului Sfânt. Iar cei care decid să urmeze această mișcare actuală a Duhului vor sta alături de profetul lui Dumnezeu și vor fi dispuși să suporte ocara de a fi în afara „taberei creștine religioase” populare.

Ori de câte ori Dumnezeu a acționat într-un mod nou în generațiile trecute, a existat întotdeauna opoziție din partea altor creștini care au căutat să ucidă noua mișcare cu critici dure. Și cea mai comună modalitate prin care oamenii au căutat să ucidă o mișcare a lui Dumnezeu este numind-o „o învățătură falsă”. Și, din păcate, majoritatea creștinilor se tem mai mult de doctrina falsă decât de a comite păcate grave!! Așadar, nu ar trebui să fie surprinzător dacă auzim că unele colegii biblice din zilele noastre au o materie în programa pentru studenții lor, intitulată „Bisericile CFC ca sectă”!!

În anii trecuți, ori de câte ori un profet adevărat apărea în creștinătate, începând o nouă mișcare a lui Dumnezeu, mișcarea era întotdeauna considerată o sectă. Așadar, nu este surprinzător să vedem același lucru întâmplându-se în lumea creștină și astăzi.

O carte despre credința creștină, scrisă în jurul vremii apostolului Ioan - în anul 100 d.Hr. - vorbește despre trei caracteristici ale unui proroc fals (în vremurile noului legământ).

În primul rând, spunea că un proroc fals ar cere în mod invariabil bani pentru sine, de la ascultătorii săi. Când Pavel vorbea în 1 Corinteni și 2 Corinteni despre strângerea de bani în biserică, era întotdeauna pentru credincioșii săraci din alte biserici - și niciodată pentru sine. Domnul Isus a spus clar că nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu și banilor. Fiecare creștin trebuie să aleagă căruia dintre cei doi îi va sluji - lui Dumnezeu sau banilor. Trebuie să slujească unuia din toată inima și să înceteze complet să-l slujească pe celălalt.

Știm cu toții cât de mult este dezonorat numele lui Dumnezeu în India, de către predicatorii creștini care cer constant bani oamenilor. Mulți predicatori din India au acumulat sume uriașe de bani pentru ei înșiși în numele predicării Evangheliei. Ei câștigă mult mai mult astăzi decât ar fi câștigat vreodată dacă ar fi lucrat într-un loc de muncă secular. Toate acestea dovedesc clar că există ceva foarte greșit la Evanghelia pe care o predică astfel de predicatori. Ei spun că, în calitate de fii ai Regelui universului, trebuie să trăiască ca regi pământești!! Aceasta este o înșelăciune care a produs o duhoare ce a ruinat mărturia lui Cristos în India.

A doua caracteristică menționată în acea carte este că un proroc adevărat (în vremurile noului legământ) va călători întotdeauna dintr-un loc în altul predicând mesajul său și nu va rămâne doar într-un singur loc. Prorocii falși, însă, se vor stabili confortabil într-un singur loc. Când oamenii L-au îndemnat odată pe Isus să rămână cu ei, El a spus că trebuie să meargă și în alte locuri pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 4:42, 43). Petru a spus că Isus „umbla din loc în loc, făcând bine” (Faptele Apostolilor 10:38). Așa va fi orice proroc adevărat. Povara pe care Domnul i-a dat-o îl obligă să meargă dintr-un loc în altul, proclamând acea povară. Un proroc fals nu are o astfel de povară. El se stabilește într-un singur loc și construiește un sediu imens pentru lucrarea sa, care este mare în ochii lumii! Dar un proroc adevărat Îl urmează pe Domnul Său, care a spus: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36).

A treia caracteristică a unui proroc fals (spune cartea) este că va exista o mare discrepanță între cuvintele și acțiunile sale - între învățăturile sale și modul său de viață. În viața lui Isus, cuvintele Sale s-au potrivit cu viața Sa - au mers una lângă alta. În Faptele Apostolilor 1:1, citim că Isus mai întâi a făcut și abia apoi i-a învățat pe alții ceea ce făcuse. Stilul de viață personal al unui proroc adevărat va fi o mărturie puternică despre mesajul pe care îl proclamă. Un proroc adevărat va fi foarte îndurerat ori de câte ori vede un eșec în viața sa. Prorocul Isaia a strigat odată: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor” (Isaia 6:5). Pavel a spus odată: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Fiecare proroc adevărat care calcă pe urmele lui Isus va avea această tânguire și această dorință în inima sa de a avea o viață care să se potrivească exact cu ceea ce predică el. Însă un proroc fals nu este niciodată deranjat de faptul că modul său de viață este total diferit de ceea ce predică. Un proroc fals le spune practic oamenilor: „Biblia este pentru mine ca să o predic - și pentru voi toți ca să o practicați!”

În concluzie: Chiar și acolo unde un profet este credincios lui Dumnezeu până la sfârșit, mișcarea sa tot va tinde să se deterioreze și să fie în declin după o perioadă de timp, deoarece oamenii care s-au alăturat mișcării sale cu mare sinceritate la început, încep treptat să facă compromisuri. Profetul care conduce mișcarea lui Dumnezeu va recunoaște acest lucru și va fi împovărat să prevină o astfel de „cădere” pe cât posibil. Dar s-ar putea să nu reușească să prevină căderea. Citim că Dima, colaboratorul lui Pavel, l-a părăsit (2 Timotei 4:10). De ce l-a părăsit Dima pe Pavel? Pentru că Pavel avea o mare povară ca lucrarea să continue în curăție. Și Dima, compromițătorul, a considerat că acest lucru este prea mult pentru el. Mai târziu, mulți alții din bisericile din Asia l-au părăsit și ei pe Pavel (2 Timotei 1:15). De ce unii oameni, care se alătură odată unei mișcări a lui Dumnezeu cu un profet adevărat, îl părăsesc mai târziu? Pentru că profetul este total necompromițător și caută să placă numai lui Dumnezeu, cu orice preț, și nu caută niciodată să placă vreunuia dintre urmașii săi sau vreunei alte ființe umane. Mulți dintre ce care îl urmează, se îndepărtează apoi, pentru că nu sunt dispuși să plătească același preț.

Un profet adevărat nu se va ocupa niciodată de organizarea de mari întâlniri - și nici nu va fi diplomat în predicarea sa. Cei care sunt diplomați vor dori să organizeze adunări mari - și nu vor vrea niciodată ca cineva să le părăsească grupul. Isus nu a fost niciodată așa. El le-a spus întotdeauna oamenilor că cei care vor să-L părăsească pot pleca oricând. Un profet adevărat lucrează în același mod. Povara lui este ca să nu se deterioreze niciodată calitatea mișcării. Împărăția lui nu este din lumea aceasta - și de aceea nu are nicio împărăție de protejat. Acesta este încă o caracteristică prin care putem identifica adevărații profeți ai timpului nostru.

Amintiți-vă că Isus a spus că ori de câte ori primim un proroc adevărat, Îl vom primi de fapt pe Isus Însuși. Așadar, ar trebui să recunoaștem adevărații proroci ai lui Dumnezeu din timpul nostru și să-i primim din toată inima. Isus a continuat spunând că cei care au primit un proroc adevărat vor primi și răsplata unui proroc (Matei 10:40,41).

Nu toți avem chemarea de a fi proroci. Dar când vedem un proroc adevărat, ar trebui să stăm de partea lui și să ieșim afară din tabără cu el și să purtăm ocara împreună cu el. Atunci și noi vom primi răsplata unui proroc (Evrei 13:13).

Să luăm aminte la aceste adevăruri cu toată seriozitatea și să le aplicăm în viața noastră. Astfel, nu numai că ne vom salva de la amăgire, ci vom salva și pe mulți alții din jurul nostru.

Așa să fie.

Cine are urechi de auzit, să audă.