Devenind mai preocupați de lucrurile cerești în Noul An

O viață creștină echilibrată este una care privește în trei direcții:

1. În sus - în închinare și devotament față de Dumnezeu și față de Domnul Isus Hristos.

2. În interior - ca urmare a faptului că vezi slava lui Hristos, descoperi aspecte neasemănătoare lui Hristos în viața ta și te pocăiești de ele.

3. În exterior - căutând să împlinești voia lui Dumnezeu pe pământ, fiind o binecuvântare pentru alții.

Privirea în sus

Dumnezeu ne-a chemat în primul rând să fim închinători ai Lui - să fim flămânzi și însetați după El. O persoană spirituală se închină lui Dumnezeu. Singura lui dorință este Dumnezeu. El nu dorește nimic și pe nimeni altcineva decât pe Dumnezeu - pe pământ sau în ceruri (vezi Psalmul 73:25). Banii și onoarea pământească nu-l atrag. Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa tânjește și el după Dumnezeu. Tânjește după Dumnezeu mai mult decât însetează după apă un om care moare de sete. El tânjește după părtășia cu Dumnezeu mai mult decât după orice confort sau satisfacere pământească. De asemenea, tânjește să-L audă pe Dumnezeu vorbindu-i zilnic.

Cei care umblă după bani, după confort pământesc și după propria lor comoditate, vor găsi întotdeauna ceva de care să se plângă. Dar omul spiritual nu are nemulțumiri, fiindcă Îl dorește numai pe Dumnezeu și Îl are întotdeauna. El nu este niciodată dezamăgit din pricina circumstanțelor vieții sale, pentru că vede mâna puternică a lui Dumnezeu în toate împrejurările sale și se smerește sub mâna lui Dumnezeu cu bucurie, întotdeauna.

O astfel de persoană nu are nevoie de legi sau reguli pentru a-și dirija viața - fiindcă este condus de mărturia pe care i-o dă Duhul Sfânt duhului său, întotdeauna. El nu trăiește pe baza vreunei cunoștințe umane a "binelui și răului". Pentru că este preocupat cu devotamentul simplu și curat față de Hristos, el nu este abătut de chestiuni secundare. Privind la Isus, o astfel de persoană devine din ce în ce mai mult ca Domnul său.

Privirea în sus către Dumnezeu îl face pe un astfel de om să se smerească în mod constant. El își va ascunde faptele bune de ochii omului. Dumnezeu îi dă constant har și astfel este înălțat peste păcat și atras într-o relație din ce în ce mai apropiată cu Tatăl său ceresc.

Privirea interioară

Privirea în sus conduce o astfel de persoană la o privire interioară în inima sa. De îndată ce Isaia a văzut slava Domnului, a devenit imediat conștient de propria lui păcătoșenie (Isaia 6:1-5). Același lucru s-a întâmplat cu Iov, Petru și Ioan (Iov 42:5,6; Luca 5:8; Apocalipsa 1:17). Atunci când trăim în prezența lui Dumnezeu, devenim conștienți de multe aspecte din viața noastră care nu sunt asemănătoare lui Hristos, pe care altfel nu le-am descoperi. Omul spiritual, prin urmare, primește constant lumină cu privire la zonele ascunse ale păcatului inconștient din viața sa. El nu privește în sine însuși. Asta ar duce la descurajare. Privește la Dumnezeu și astfel primește lumină cu privire la păcatele inconștiente din viața sa. Asta duce la încurajarea sa - și niciodată la descurajarea sa.

Un astfel de om "se silește să aibă totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor" (Fapte 24:16). La fel cum omul de afaceri face tot posibilul să facă mai mulți bani, iar cercetătorul de știință face tot ce-i stă în putință pentru a aduce noi descoperiri, tot așa omul spiritual se silește să aibă totdeauna un cuget curat.

O astfel de persoană se judecă pe sine în mod constant, deoarece descoperă multe lucruri în viața sa care trebuie să fie curățate - lucruri care pe alți credincioși s-ar putea nici măcar să nu-i tulbure.

Un astfel de om își dă seama că trebuie să moară în interior în fiecare zi față de multe lucruri care îl împiedică să fie eficient pentru Dumnezeu. Prin urmare, stilul său de viață devine unul în care își ia crucea zilnic, "purtând întotdeauna, în trupul său, omorârea Domnului Isus" (2 Corinteni 4:10).

El n-are nicio problemă să se smerească în fața oricui, sau să-și ceară iertare de la oricine - indiferent dacă acea persoană este mai în vârstă sau mai tânără decât el. El realizează că rugăciunile și slujirea lui nu vor fi niciodată acceptate de Dumnezeu, dacă a rănit chiar și o singură persoană - fie pe soția sa, pe fratele sau vecinul - în vreun fel. Astfel că, de îndată ce își dă seama că a întristat pe cineva, "își lasă darul la altar și se duce mai întâi să rezolve problema cu acea persoană, iar apoi se întoarce să-și aducă darul lui Dumnezeu" (Matei 5:23,24).

Privirea în exterior

Privirea în sus și privirea interioară conduc către privirea în exterior.

Un om spiritual este unul care își dă seama că Dumnezeu l-a binecuvântat pentru ca el să fie o binecuvântare pentru alții. Din moment ce Dumnezeu l-a iertat atât de mult, și el este gata să ierte cu bucurie pe toți cei care l-au rănit. Fiindcă Dumnezeu a fost atât de bun cu el, și el este bun cu alții. El a primit mult de la Dumnezeu fără plată - astfel că și el dă altora în mod liber. Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra vieții sale l-a făcut dator față de toți oamenii.

Dumnezeu este preocupat de omul căzut - să-l ajute, să-l binecuvânteze, să-l ridice și să-l elibereze din robia lui Satan. Preocuparea omului spiritual este, de asemenea, aceeași. Și astfel, ca și Isus, el caută să slujească celor din jurul lui, nu să fie slujit de ei. Isus umbla din loc în loc, făcând bine oamenilor și eliberându-i pe cei care se aflau în robia lui Satan (Fapte 10:38). Omul spiritual face același lucru.

Un astfel de om nu caută să obțină nimic de la alții prin slujirea pe care le-o aduce - nici bani, nici onoare. Ca și Dumnezeu, el caută doar să-i binecuvânteze pe alții prin viața și munca sa. El nu se așteaptă niciodată să primească daruri de la nimeni - căci se încrede numai în Dumnezeu pentru fiecare nevoie a sa.

Așadar, vedem că o persoană cu adevărat spirituală privește în sus, în interior și în exterior.

Dacă ar privi doar în sus, ar fi nerealist - "atât de centrat pe lucrurile cerești încât să nu fie de niciun folos pământesc".

Dacă ar privi doar în interior, ar fi deprimat.

Și dacă ar privi doar în exterior, lucrarea lui ar fi de suprafață și superficială.

Dar o persoană spirituală privește în mod constant în toate cele trei direcții.

Roagă-te ca Dumnezeu să te împuternicească să dezvolți această viață creștină echilibrată din ce în ce mai mult, în acest Nou An.

Amin (Așa va fi).