Un lider spiritual în primul rând va avea o chemare de la Dumnezeu. Munca lui nu va fi profesia lui, ci chemarea lui.

Nimeni nu se poate numi el însuși ca lider spiritual. „El trebuie să fie chemat de Dumnezeu pentru această lucrare” (Evrei 5:4 - versiunea biblică TLB din limba engleză). Acesta este un principiu care nu poate fi schimbat. Versetul următor spune că nici măcar Isus nu S-a desemnat El Însuși ca Mare Preot al nostru. Tatăl L-a desemnat. Dacă acesta este cazul, cu cât mai mult trebuie să fie acest lucru adevărat pentru noi, în chemarea noastră.

Tragedia de astăzi este că marea majoritate a „lucrătorilor creștini” din India lucrează pentru a-și câștiga existența. Aceasta este o profesie pentru ei. Ei nu au fost chemați de Dumnezeu.

Există o mare diferență între „o profesie” și „o chemare”. Lăsați-mă să explic ce vreau să spun. Să presupunem că este un copil bolnav într-un spital și o asistentă se îngrijește de el timp de 8 ore pe tura ei de lucru. Acea asistentă se duce apoi acasă și uită cu totul de acel copil. Preocuparea ei pentru acel copil a fost doar timp de 8 ore. Acum are alte lucruri de făcut, cum ar fi să meargă la un film și să se uite la televizor. Nu trebuie să se gândească la acel copil până a doua zi când se întoarce la muncă. Dar mama acelui copil nu lucrează în ture de 8 ore! Nu poate merge la film când copilul ei este bolnav. Aceasta este diferența dintre o profesie și o chemare.

Dacă aplicați această ilustrație modului în care vă preocupați de credincioșii din biserica voastră, veți descoperi dacă sunteți asistentă medicală sau mamă!

Pavel a spus, în 1 Tesaloniceni 2:7 (vezi și NTLR): „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.”

Pavel a împărtășit acelor creștini nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și viața sa. Orice slujire care nu se face în acest fel nu este cu adevărat o slujire creștină. Pavel a slujit astfel lui Dumnezeu pentru că avea o chemare la slujire. Nu a luat slujirea ca pe o profesie.

Este minunat să slujim Domnului. Este cel mai măreț lucru din lume. Nimic de pe pământ nu poate fi comparat cu asta - dar numai dacă ești chemat să faci acest lucru. Nu se poate reduce la o profesie.

Dumnezeu m-a chemat să-I slujesc (cu normă întreagă) pe 6 mai 1964, când eram ofițer în marina indiană. Mi-am predat atunci demisia autorităților navale. Dar a fost ca și atunci când Moise i-a cerut lui Faraon să-i lase pe israeliți să plece! Marina indiană nu m-a eliberat. Au fost nevoie de doi ani și de cereri repetate înainte ca în cele din urmă să-mi dea drumul - în mod miraculos - la timpul perfect al lui Dumnezeu.

A fi chemat de Dumnezeu a făcut toată diferența în viața mea.

În primul rând, nu contează pentru mine acum ce cred oamenii despre mine sau despre slujirea mea, pentru că Altcineva este Stăpânul meu și trebuie să dau socoteală numai înaintea Lui.

În al doilea rând, pot avea încredere în Dumnezeu că va sta lângă mine și îmi va da har ori de câte ori mă confrunt cu vreo încercare sau opoziție în lucrarea mea - și asta se întâmplă des.

În al treilea rând, nu contează pentru mine dacă primesc sau nu bani și dacă primesc ceva de mâncare sau nu. Dacă primesc hrană și bani, foarte bine. Dacă nu primesc mâncare sau bani, și acest lucru este în regulă pentru mine. Nu pot să încetez să mai slujesc Domnului doar pentru că nu am primit bani sau mâncare - pentru că Dumnezeu m-a chemat.

Nu pot scăpa de chemarea mea. Nu sunt un angajat salariat care poate să înceteze să mai lucreze atunci când nu sunt plătit sau hrănit! Este ca și cazul cu mama și copilul ei. O asistentă medicală va înceta să lucreze dacă salariul nu-i este plătit pe o lună. Dar o mamă nu se poate opri niciodată. Ea nu primește un salariu, în orice caz! Și, va avea grijă de copilul ei chiar dacă nu primește mâncare sau bani! Așa au slujit Domnului apostolii.

Ce lucru glorios este să fii chemat de Dumnezeu!