În Apocalipsa 22:2 citim: "În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor." Descoperim o mulțime de asemănări între Geneza capitolul 2 și Apocalipsa capitolul 22. Pomul vieții simbolizează viața lui Dumnezeu Însuși - viața veșnică sau natura divină la care putem fi părtași și noi acum. Viața veșnică nu înseamnă "a exista pentru totdeauna", fiindcă cei care vor merge în iazul de foc vor exista și ei pentru totdeauna. Dar ei nu au viață veșnică. Viața veșnică înseamnă o viață care nu a avut început și nu are sfârșit. Aceasta este viața lui Dumnezeu Însuși. Aceasta este ceea ce este simbolizat în pomul vieții. Adam s-a dus în mod necugetat la pomul cunoștinței binelui și răului, în loc să meargă la pomul vieții, la fel cum fac mulți astăzi, care caută mai degrabă cunoștințe Biblice decât viață. Pomul cunoștinței binelui și răului nu se găsește în Apocalipsa 22. A dispărut. Înaintea pomului vieții, Dumnezeu a așezat o sabie învăpăiată (Geneza 3:24). Acest lucru ne învață că trebuie să cadă o sabie asupra vieții sinelui nostru, dacă vrem să luăm parte la pomul vieții. Acesta este motivul pentru care majoritatea creștinilor preferă să meargă la pomul cunoștinței binelui și răului, în fața căruia nu se află nicio sabie. Pentru a obține cunoștințe biblice, nu trebuie să murim față de noi înșine sau să ne luăm crucea zilnic. Dar pentru a fi părtași naturii lui Dumnezeu, trebuie să "purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus" (2 Corinteni 4:10). Trebuie să lăsăm sabia să cadă asupra noastră. Calea crucii este calea spre pomul vieții. Sabia a căzut asupra Domnului Isus și El a fost răstignit. Deoarece și noi am fost răstigniți împreună cu El, sabia trebuie să cadă și asupra noastră. Astfel putem lua parte la pomul vieții, care aduce un nou tip de rod în fiecare lună și ale cărui frunze aduc vindecare.

În Apocalipsa 22:7 citim: "„Şi, iată, Eu vin curând (repede) ! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”" Domnul nu spune aici că El vine în curând. Nu, ci spune că vine repede - brusc - ca un hoț noaptea, fără niciun avertisment.

În Apocalipsa 22:8,9 citim: "Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”" Ioan a făcut greșeala de a fi fascinat de persoana pe care Dumnezeu o folosise pentru a-l învăța toate aceste adevăruri. El s-a aruncat, în semn de închinare, la picioarele îngerului care i-a arătat toate aceste lucruri. Dar îngerul a spus repede: "Nu face asta. Eu sunt doar un slujitor al tău. Închină-te doar lui Dumnezeu". Aceasta este una din caracteristicile unui adevărat slujitor al lui Dumnezeu, că ori de câte ori vede pe cineva atașându-se de el, se desprinde imediat de acea persoană, astfel încât persoana să se poată lipi de Domnul și nu de om! În cer se cântă o singură cântare - cântarea cea nouă - care spune: "Doar Tu ești vrednic". Acest înger învățase această cântare și, prin urmare, s-a grăbit să-l dea pe Ioan la o parte de la picioarele sale, și să-i ceară să dea slavă numai lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 22:11 citim: "Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!”" Acesta este un îndemn uimitor pe care îl găsim pe ultima pagină a Bibliei. Îndemnul spune oamenilor să continue "să se întineze" și să continue "să fie nedrepți". Implicația este următoarea: "Dacă ai citit întreaga Biblie și ai ajuns la ultima pagină și tot nu vrei să te pocăiești sau să renunți la păcatele tale, atunci continuă să fii întinat și nedrept. Nu există nicio speranță pentru tine." Dacă, după ce ai citit despre judecățile lui Dumnezeu asupra păcatului în cartea Apocalipsa, dorești să continui în poftele tale, să cauți plăcerile păcatului, să citești cărți murdare și să te uiți la filme pornografice, dacă încă vrei să păstrezi amărăciune împotriva cuiva și să fii neiertător, dacă încă vrei să bârfești, să fii invidios și să trăiești pentru tine și pentru această lume putredă, atunci mergi înainte și fă aceste lucruri. Dumnezeu nu te va opri. Dar să vedem ce este scris pentru cei drepți în a doua parte a versetului 11: "Cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!" Nu există un sfârșit în această căutare a sfințeniei. Așadar, urmărește neprihănirea și sfințenia în continuare. Starea în care ne sfârșim viața noastră va determina modul în care ne petrecem eternitatea. Dacă am trăit în păcat și întinăciune, vom continua în păcat și întinăciune și nelegiuire pentru veacuri veșnice în iazul de foc. Dacă am urmărit neprihănirea și sfințenia în această viață, atunci aceasta va fi căutarea noastră și în eternitate. Starea noastră va fi fixată pentru eternitate atunci când vom muri. "Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne" (Eclesiastul 11:3).

În Apocalipsa 22:21 citim: "Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin." Este minunat să vedem cum se încheie Cuvântul lui Dumnezeu. Doar prin har putem fi parte din Noul Ierusalim. Numai prin puterea și ajutorul pe care Dumnezeu ni le dă, putem fi eliberați de robiile care ne-au ținut captivi atâția ani. Harul ne iartă păcatele! Și, harul ne ajută să biruim păcatul, lumea și pe Satan! Contrastează acest cuvânt cu ultimul cuvânt din Vechiul Testament - care este "blestem". În Maleahi 4:6, Dumnezeu spune: "ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem". Noul Testament începe cu nașterea Domnului Isus și se încheie cu binecuvântarea ca "harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu toți". Cât de minunat este că putem fi eliberați de blestemul cu care se termină Vechiul Testament și putem veni sub har în Noul Testament, experimentând binecuvântarea lui Dumnezeu în fiecare aspect al vieții noastre și fiind parte a locuinței lui Dumnezeu, pentru eternitate. Aleluia! Toată slava, lauda și cinstea să fie ale lui Dumnezeu și ale Mielului care a fost junghiat pentru păcatele noastre. Amin și Amin!