Mulţi oameni nu consideră îngrijorarea ca fiind un păcat, la fel cum mulţi oameni nu consideră că a te mânia, a iubi banii, a căuta slavă de la oameni, a-ți urî vrăjmaşul, a spune minciuni nevinovate, este păcat.

Mulţi oameni pur și simplu numesc aceste lucruri slăbiciuni. Atât timp cât numeşti un lucru ca fiind o “slăbiciune”, nu vei fi niciodată eliberat de el. Isus n-a venit să ne salveze de slăbiciuni, ci de păcat. Dacă mărturisești un lucru ca fiind păcat, Isus te va salva de el. Dar dacă încerci să-i dai un nume mai lustruit, nu vei fi niciodată eliberat de el. Numeşte un lucru cu cel mai mizerabil nume la care te poţi gândi. Numeşte pofta - “adulter”, mânia - “ucidere”, iubirea de bani - “ură faţă de Dumnezeu”. Şi vei fi eliberat de ele, fiindcă realizezi ce rele sunt.

Dacă priveşti SIDA şi cancer la fel ca pe o tuse sau o răceală, nu le vei lua în serios. Mulţi oameni iau cu uşurinţă aceste păcate, deşi Isus a vorbit atât de puternic împotriva lor. Nu-i condamn fiindcă eu aş zice că liderii şi învăţătorii lor nu i-au învăţat aceste lucruri. Există o mare lipsă de predicatori şi învăţători creştini care predică întregul adevăr al lui Dumnezeu și care nu caută slavă de la oameni. Sunt puțini predicatori care nu vor banii nimănui, ci care vor să vorbească adevărul pentru a-i conduce pe oamenii lui Dumnezeu către ajutor spiritual. Este ca şi cu un doctor pe care nu-l interesează banii tăi, ci vrea să te conducă către sănătate. Sunt foarte puţini astfel de predicatori.

Oamenii numesc și îngrijorarea o slăbiciune. Nu este doar o slăbiciune.

În Matei 6:25-34, Isus Cristos, Domnul Universului spune de 3 ori: „Nu vă îngrijoraţi.” În intervalul a 10 versete, de 3 ori Domnul spune: „Nu vă îngrijoraţi.” Acesta este acelaşi Domn care ne-a poruncit să nu ucidem, să nu preacurvim și să nu furăm. Puneţi-le pe toate împreună: „Să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu furi și să nu te îngrijorezi.” Care dintre acestea nu este păcat? Poţi spune: „Ei bine, mă îngrijorez doar o dată sau de două ori pe săptămână”? E ca şi cum ai zice: „Ei bine, omor oameni doar o dată sau de două ori pe săptămână”, „Preacurvesc doar o dată sau de două ori pe săptămână, nu prea des”.

De ce se întâmplă să luați în serios unele păcate, iar pe altele nu? Fiindcă învăţătorii voştri nu v-au învăţat. Frica nu este o slăbiciune, este un păcat, la fel cum uciderea este păcat. Cum ştim ce e păcat? Dacă Dumnezeu a spus să nu faci un lucru, acela e păcat. Dacă Dumnezeu a spus că trebuie să-ţi iubeşti soţia, chiar dacă soţia ta e o femeie rea, trebuie s-o iubeşti, fiindcă aşa a zis Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu a spus să nu faci un anumit lucru, nu-l face. Acel lucru este rău chiar dacă tu nu gândeşti că e rău. Nu e fiindcă eu cred că preacurvia e rea, ci Dumnezeu a spus: „Să nu faci asta.” El a spus: „Nu vă îngrijoraţi, și nu vă temeţi”. Vreau să mă uit la aceste lucruri, despre care Dumnezeu a spus „Să nu faci asta”, ca fiind rele.

Îngrijorarea îmi distruge părtăşia cu Dumnezeu. Îngrijorarea spune că lui Dumnezeu nu-I pasă de mine. Asta-i o insultă la adresa lui Dumnezeu. Ce-ai zice de un copil de 4 ani care mănâncă din coşurile de gunoi? Sunt mulţi asemenea în țara noastră. Din păcate, nu au părinţi care să se îngrijească de ei. Este Tatăl nostru ceresc aşa? Nu Se îngrijește El de noi? Este o insultă să-L punem pe Tatăl nostru ceresc în aceeaşi categorie cu taţii acelor copii care mănâncă din coşurile de gunoi. Acești copii nu ştiu de unde le va veni următoarea masă - au dreptul să fie îngrijoraţi, fiindcă taţii lor pământeşti nu se îngrijesc de ei. Dar, dacă tu ai un Tată ceresc şi eşti îngrijorat, afirmi că Tatăl tău Ceresc este şi El în aceeaşi categorie.

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (versetul 25). Nu fii îngrijorat pentru viaţa ta - ce vei mânca, ce vei bea, sau de trupul tău. Oare nu este viaţa ta mai mult decât hrană, trup şi îmbrăcăminte? Evanghelia după Luca dă exemplul păsărilor cerului - ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl nostru Cel Ceresc le hrăneşte. De câte ori aţi văzut o pasăre moartă pe drum? Este o privelişte atât de rară să vezi o pasăre moartă pe drum. Cred că pot număra pe degete de câte ori am văzut o pasăre moartă pe drum în întreaga mea viață. Unde aţi văzut păsări murind de foame? E un lucru atât de rar! Sunt milioane şi milioane de păsări pe pământ, şi ele primesc mâncare chiar dacă nu seamănă, nu seceră, și trebuie să se ducă să caute mâncare ici colo. Cine le hrăneşte? Isus a zis: „Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” El nu este Tatăl lor ceresc, ci este Tatăl tău Ceresc. El este Creatorul lor, și le hrăneşte. Însă cu tine, El nu e doar Creatorul tău, ci este Tatăl tău. Oare nu ești tu mult mai de preț decât aceste păsări?

Am citit odată o mică poezie foarte interesantă. Este despre două păsărele care vorbesc una cu alta. Măcăleandrul a spus vrăbiuţei: „Tare mi-aş dori să ştiu/ De ce oamenii-s grăbiţi,/ Şi se-ngrijorează mult.” Şi vrăbiuţa i-a răspuns: „Prietene, eu mă gândesc/ Că ei n-au un Tată ceresc,/ Care grijă să le poarte/ Cum ne poartă nouă.”

Trebuie să ţinem minte asta, nu doar ca o poveste drăguţă. Este o insultă la adresa lui Dumnezeu să gândim că Lui nu-i pasă de fiecare îngrijorare a noastră.

Care este soluția? Biblia spune să nu ne îngrijorăm de nimic, în Filipeni 4:6. Este o afirmaţie absolută: „Nu vă îngrijoraţi de nimic.” Dar trebuie să facem ceva cu privire la cauza îngrijorării. Poate te confrunţi cu o problemă acum şi nu ştii cum se va rezolva. Ce-ar trebui să faci? Dumnezeu nu spune să nu faci nimic, ci spune să te rogi pentru asta. A aduce “cereri” înseamnă să aduci o rugăminte specifică lui Dumnezeu, și să-I spui exact care este problema. După ce aduci cereri, nu uita să sfârşeşti rugăciunea cu mulţumire. Mulţumirea înseamnă să spui: „Mulţumesc, Tată, că mi-ai ascultat rugăciunea, și îți mulţumesc că Te îngrijeşti de mine.” A aduce mulțumiri lui Dumnezeu este ca o chitanţă - o confirmare că scrisoarea mea a ajuns în prezenţa lui Dumnezeu, iar El a primit scrisoarea. Asta spun atunci când zic: „Îți mulţumesc că m-ai ascultat.”

După ce faci aceste două lucruri, spune în Filipeni 4:7 că, atunci: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, pe care nici măcar n-o putem înţelege, vă va păzi („pază” este un cuvânt milităresc, ca o fortăreaţă) inimile şi gândurile în Cristos Isus.”

A nu ne îngrijora este o poruncă pe care trebuie s-o păzim. Când sunt eliberat de îngrijorare, voi fi eliberat și de multă descurajare. Acesta este un pas minunat pe care trebuie să-l facem.