În Vechiul Testament, Legea spunea: “Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Aceasta era o lege pe care Dumnezeu o dăduse în Exodul 21, Levitic 24, şi de asemenea în Deuteronom 19. Ceea ce spunea Dumnezeu acolo nu era că dacă îţi scoate cineva ochiul trebuie să i-l scoţi şi tu pe al lui. El spunea să nu-i scoţi ambii ochi dacă el ţi-a scos ţie doar unul. Ideea este că poţi să-l ierţi pe cel ce ți-a făcut rău, să-i dai drumul, şi să nu-i scoţi niciun ochi. Asta ar fi cea mai bună cale. Dumnezeu limita pedeapsa spunând, “Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.

Dar Isus ridică standardul mai sus, şi spune: “Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:39-41). Soldaţii romani îi forţau uneori pe evrei, care erau robii lor, să le care bagajul și echipamentul militar pe o distanță de o milă. Evreii erau robi și erau obligați să facă asta. Isus ne spune că în situații ca acestea ar trebui să mergem două mile cu omul respectiv, să nu ne certăm cu el pe această temă, să dăm celui care ne cere și să nu întoarcem spatele celui care vrea să se împrumute de la noi.

Trebuie să luăm aceste cuvinte în duhul cu care au fost spuse. Trebuie să vedem ce a vrut să spună Isus mai exact. Ne spunea oare să fim ca preşurile pe care păşesc oamenii? Trebuie oare să-i lăsăm pe oameni să ne facă tot ce vor? Nu se poate să fie aşa. Atunci când nu înţelegi un verset din Scriptură așa cum trebuie, uită-te la exemplul lui Însuşi Isus Hristos - căci El este Cuvântul făcut trup. În Vechiul Testament aveau cărturari care cercetau Legea pentru a explica fiecare iotă şi frântură de slovă din ea. Dar în Noul Testament ne concentrăm mai mult pe Domnul Isus decât pe analiza versetelor, pentru că acum avem exemplul Lui.

Ce a vrut să spună Domnul Isus prin: “Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt”? Vedem că Însuşi Isus, când stătea înaintea preoţilor celor mai de seamă, la judecată, chiar înainte de răstignirea Sa, a fost pălmuit şi n-a întors celălalt obraz. Ci a zis în Ioan 18:23: “Dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?” Aceia care I-au dat o palmă, n-au răspuns la această întrebare (ci probabil I-au mai dat o palmă, iar El n-a ripostat). Când I-au dat o palmă, El n-a întors și celălalt obraz pentru a fi pălmuit. Deci, trebuie să fim atenţi să înţelegem duhul a ceea ce spune Hristos, altfel ar trebui să-L acuzăm pe Isus Însuşi că nu practică ceea ce a predicat.

Principiul aici este că nu doresc răzbunarea. Nu caut să mă răzbun pe cineva pentru ceea ce mi-a făcut. Dacă cineva mă numește diavol, eu nu voi numi acea persoană diavol. Dacă îmi dă cineva o palmă, nu-i voi da și eu o palmă. Prefer să stau liniștit și să am încredere în Dumnezeu că mă va proteja de a fi exploatat.

Ce vrea El să spună prin cuvintele: “Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa”? De exemplu, dacă cineva spune o minciună pe nedrept şi te dă în judecată pentru proprietatea ta, spunând că e a lui - poate că aduce nişte documente false la tribunal şi vrea să-ţi ia casa. Ce-ar trebui să faci? Ar trebui oare să-i spui să-ți ia casa, și să-i oferi și cealaltă casă a ta? Acesta-i oare înţelesul?

Asta nu e deloc ce a vrut să spună Isus. Din nou, trebuie să înțelegem duhul. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Altfel spus, dacă cineva te sileşte să faci ceva, fă mai mult. Trebuie să înţelegi duhul acestui lucru. Isus ne învață de asemenea să nu întoarcem spatele celui ce vrea să se împrumute de la noi. Spune El oare să dai bani oricărui om care vrea să se împrumute de la tine? Aici în India, dacă dai bani cuiva o dată, și îți faci o reputație de a da oricui fără rețineri, vei ajunge falimentar în cel mai scurt timp!

Dacă nu înţelegi duhul acestor cuvinte şi le iei orbește ad litteram, vei avea multe probleme. Isus ne învață să avem o atitudine radicală față de păcat, la fel cum ne-a învățat să fim ca și un om orb sau unul cu mâna amputată. În duhul acesta trebuie să înţelegem toate aceste lucruri: nu căuta să te răzbuni, acceptă să se profite pe seama ta, fi dispus să mori faţă de tine; dar asta nu înseamnă că nu ai niciun drept.

Un frate, care era de meserie șofer pe autobuz, a mărturisit la o întâlnire de biserică faptul că, şofând pe străzi, vedea uneori noaptea pe alți șoferi venind din direcţia opusă cu faruri strălucitoare, care îi orbeau ochii. Ar trebui să treci la faza mică atunci când vine o maşină din direcţia opusă, însă acei șoferi nu făceau asta. Deoarece luminile lor îi orbeau ochii, s-a gândit să lumineze şi el înapoi mai puternic cu farurile de la autobuzul lui, şi să-i orbească pe acei șoferi, ca să-i înveţe o lecţie. Dar şi-a dat deodată seama că el este creştin, şi n-ar trebui să se răzbune, așa că s-a hotărât să nu facă asta. Vedeţi revelația pe care a primit-o acest frate cu privire la ce înseamnă să te răzbuni: să rănești un alt om așa cum te-a rănit el!

Dacă înţeleg principiul pe care ni l-a dat Domnul Isus, voi descoperi aplicarea acestuia chiar şi când conduc şi cineva lasă ca farurile lui să-mi lumineze orbitor în ochi. O astfel de situație poate că nu este scrisă nicăieri în Scriptură, dar voi înţelege principiile și voi fi dispus să cedez, recunoscând că timpul, banii şi energia mea aparţin în primul rând Domnului. Nu sunt rob al omului, şi nu voi lăsa pe fiecine să mă facă să devin robul lui. Eu sunt în primul rând rob al Domnului şi nu voi fi rob al omului.

Prin urmare, dacă am în vedere acest lucru, înţeleg aceste principii: nu vreau să mă răzbun niciodată, nu vreau să mă port niciodată cu acel om în felul în care se poartă el cu mine, și nu vreau să-i vorbesc așa cum mi-a vorbit el. Vreau să cedez, să fiu binevoitor, şi să renunţ la drepturile mele.