Există două persoane în Noul Testament care au spus: „Urmați-mă”. Niciun proroc din Vechiul Testament nu a putut spune vreodată: „Urmați-mă”. Viața lor nu era un exemplu de urmat. Nici Isaia nici Moise; nu a existat nimeni. Ei au putut doar proclama: „Ascultați ce spune Dumnezeu prin mine. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu”. Dar niciunul dintre ei nu a putut spune „Urmați exemplul meu”. Moise s-a certat cu soția sa și nu a ascultat de Dumnezeu prin faptul că nu l-a circumcis pe fiul său. Nu toți au fost exemple bune în viața lor, dar au putut proclama Cuvântul lui Dumnezeu cu acuratețe și au putut spune: „Așa a vorbit Domnul”. Dar în noul legământ, noi nu spunem doar: „Așa a vorbit Domnul”. Nu spunem doar: „Veniți și ascultați ce spune Dumnezeu”.

În noul legământ, spunem: „Veniți și vedeți ce a făcut Dumnezeu”, ceea ce e diferit de prorocii din Vechiul Testament care spuneau: „Veniți și ascultați ce spune Dumnezeu”. Prorocul Noului Testament spune: „Veniți și vedeți ce a făcut Dumnezeu în viața mea. Veniți și vedeți ce a făcut Dumnezeu în familia mea. Veniți și vedeți ce a făcut Dumnezeu în mine. Acum vreau să vă învăț să ascultați de ceea ce ne-a poruncit Isus, astfel încât El să poată face același lucru în viața voastră. Urmați-mă pe mine.”

Isus a fost prima Persoană din Biblie care a spus: „Urmați-Mă”. Apoi, citim că Pavel spune: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos” (1 Corinteni 11:1). El continuă mai departe să spună în Filipeni 3:17: „Urmați-mă pe mine, fraților. Și nu numai exemplul meu, ci observați și pe alții care trăiesc ca mine. Puteți urma și exemplul lor, pentru că eu Îl urmez pe Cristos.” Cristos este ca persoana care a urcat până în vârful unui munte înalt de 10000 de metri. El a ajuns în vârf, iar noi Îl urmăm. Pavel este probabil înaintea noastră. Poate că el a urcat 3000-4000 de metri. El le spune celor din spatele lui: „Urmați-mă pe mine”. Poate că eu am ajuns doar până la 500 de metri. Pot să le spun oamenilor care sunt încă mai jos pe munte: „Urmați-mă pe mine”. Pot urma exemplul altora care sunt înaintea mea, care Îl urmează pe Cristos până în vârf. Vârful este asemănarea totală cu Cristos. Aceasta este ținta. Ținta nu este să vindecăm pe toți bolnavii din lume, ci să devenim în totalitate ca Isus Cristos în viața noastră, iar din această viață va fi o revărsare de slujire.

Trebuie să înțelegem acest lucru. Isus nu ne-a poruncit să mergem și să le spunem oamenilor să facă aceeași lucrare pe care a făcut-o El. Nu l-am putea urma pe Pavel când a spus: „Urmați-mă pe mine”, dacă vorbea despre slujire. El nu ne spunea să devenim apostoli. Cum ar putea fi toată lumea apostol? Cum ar putea fi toată lumea proroc sau evanghelist așa cum a fost Pavel? El spunea: „Urmați-mă pe mine în viața mea. Imitați-mă în felul în care Îl imit și eu pe Cristos”. Nici măcar apostolul Pavel nu a putut imita lucrarea lui Cristos de a vindeca toți bolnavii, de a merge pe apă sau de a hrăni 5000 de oameni cu cinci pâini. Au fost momente când Pavel a spus că și lui îi era foame (2 Corinteni 11:27). Când se afla în nevoie, tremura de frig și l-a rugat pe Timotei să-i aducă o manta (2 Timotei 4:13). Primii creștini au suferit în multe feluri. Ei nu au fost protejați când au fost aruncați la lei, ci L-au urmat pe Isus, care a refuzat protecția când a fost răstignit. Viața Lui trebuie să o urmăm noi. Nu-L putem urma pe Isus în lucrarea Sa.

Cel mai clar exemplu în acest sens este că lucrarea Lui a inclus moartea pentru păcatele lumii. Cum am putea noi să urmăm această lucrare? Nu putem. Așadar, Îl urmăm în viața Sa. Trebuie să facem distincție între viața lui Isus și lucrarea Lui. Într-o singură propoziție, Isus a putut spune că El a făcut voia Tatălui Său - atât în viața Sa, cât și în lucrarea Sa. Noi putem face voia lui Dumnezeu pentru noi în viața noastră și, de asemenea, în slujirea noastră. În viața noastră, este vorba de a urma întocmai exemplul lui Isus. Asta a făcut Pavel. În slujirea noastră, este vorba de a îndeplini acea funcție anumită în trupul lui Hristos, care ne este dată nouă. Dacă înțelegem această distincție între viața lui Isus și lucrarea lui Isus, vom descoperi că suntem ocrotiți de înșelăciune și ne vom salva de multă nerealitate și ipocrizie. Se găsește multă ipocrizie la creștinii care pretind că fac aceleași lucruri pe care le-a făcut Isus.

Oamenii întreabă uneori: „Ce înseamnă când Isus a spus după Cina cea de Taină: “Adevărat , adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl… Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da Duhul Sfânt” (Ioan 14:12,16)?” Ceea ce spunea El este că atunci când Duhul Sfânt va veni, veți putea face lucrările pe care le-a făcut El, și lucrări mai mari decât acelea. Trebuie să înțelegem asta.

Dacă ați întreba pe un om care sunt lucrările pe care le-a făcut Isus, acesta va vorbi imediat despre vindecarea bolnavilor, învierea morților, mersul pe apă, hrănirea celor 5000 de oameni cu cinci pâini. Dar asta ar însemna că vorbiți doar despre ultima 10% parte din viața lui Isus! Aceste lucruri le-a făcut El în ultimii trei ani și jumătate din viața Sa. Asta este tot ce a făcut El? Dar cealaltă 90% parte din viața Sa? Ce a făcut El în 90% din viața Sa? Ce a făcut El de-a lungul întregii Sale vieți? Într-o singură propoziție: El a făcut voia Tatălui Său. Isus Însuși a spus în Ioan 6:38: „Am venit din cer nu ca să înviez morții, să vindec pe cei bolnavi, și să merg pe ape. Ci, am venit din cer ca să Mă lepăd de voia Mea și să fac voia Tatălui Meu.”

Pe scurt, acestea sunt „faptele lui Isus”. El a venit să spună „Nu” propriei Sale voințe și să facă voia Tatălui Său. Voia Tatălui Său a inclus rostirea Predicii de pe Munte, vindecarea tuturor celor care erau bolnavi, uneori vindecarea unei singure persoane, cum s-a întâmplat la scăldătoarea Betesda, mersul pe apă, a-l face pe Petru să meargă pe apă, și hrănirea celor 5000 cu cinci pâini. Voia Tatălui pentru Pavel nu a inclus mersul pe apă, hrănirea a 5000 de oameni cu cinci pâini sau învierea cuiva care era mort de patru zile, cum a fost Lazăr, ci a inclus împlinirea voii Tatălui.

Aceasta este ideea. Lucrările pe care le-a făcut Isus au fost, într-o singură propoziție, voia lui Dumnezeu. Și Pavel a făcut asta. Pentru el, voia lui Dumnezeu a fost să călătorească, să planteze biserici și să scrie Scriptură. Isus nu a scris niciodată Scriptură, dar Pavel a făcut asta. Noi nu suntem chemați să scriem Scriptură. Dar suntem chemați să facem voia Tatălui nostru. Acestea sunt lucrările lui Isus. Ele includeau ascultarea Sa față de Iosif și Maria acasă. Dacă Maria I-ar fi cerut să aducă o găleată cu apă de la fântână, Isus ar fi adus o găleată plină cu apă. Acestea sunt lucrările lui Isus: ascultarea de Tatăl în lucrurile mici și în cele mari. Toți putem face asta.