Romani 7:14-25 este un pasaj important pentru cei care caută să crească spiritual înspre desăvârșire. Pavel vorbește acolo despre experiența sa de creștin născut din nou, fiindcă un om necredincios nu spune: "după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu" (Romani 7:22).

Epistola lui Pavel către Romani este scrisă într-o succesiune care descrie "Evanghelia ca putere a lui Dumnezeu de a mântui" (Romani 1:16), începând cu capitolul 1. După ce vorbește despre îndreptățirea prin credință în capitolele 3, 4 și 5, Pavel vorbește despre biruința asupra păcatului în Romani 6. Apoi el trece la următoarea etapă, în capitolul 7. În acest capitol el nu se întoarce la o perioadă din viața lui când nu era convertit. Nu, ci continuă descrierea pe care o făcea despre Evanghelie. Acum el vorbește despre lupta pe care o descoperă în viața interioară o persoană care este interesată să crească spiritual. În mod conștient, el a ales să facă numai voia lui Dumnezeu de acum încolo. El dorește biruința și a primit har care să-l ajute la vreme de nevoie. Totuși, el descoperă două lucruri: (1) că într-un moment de neveghere încă se întâmplă să cadă într-un aspect asupra căruia are deja lumină (păcatul conștient); și (2) că uneori nu a fost la înălțimea standardului creștin și și-a dat seama de asta abia după ce a căzut (un nou aspect în care nu a avut lumină înainte de a cădea - păcatul inconștient).

Cel care nu este interesat de desăvârșirea totală nu are o astfel de luptă, pentru că s-a oprit la Romani 5. Cel care caută biruința totală asupra păcatului (Romani 6:14), este cel care descoperă că are această luptă interioară și își spune sie însuși: "O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup păcătos - care mă duce la moarte spirituală din nou și din nou?" (Romani 7:24).

Cei care nu recunosc o astfel de luptă sunt neonești cu privire la viața lor interioară. Ceea ce ne dă o mare speranță este că, chiar și atunci când am căzut într-un moment de slăbiciune, deși acesta este un păcat de care trebuie să ne pocăim, să-l părăsim și să-I cerem lui Cristos să ne curețe în sângele Său, totuși nu este un păcat pe care l-am fi ales în mod conștient. Regretul nostru ulterior pentru acel păcat arată acest lucru foarte clar. Fiindcă continuăm să urâm astfel de acțiuni de a păcătui și ne tânguim pentru ele, într-o zi vom obține biruința asupra lor.

Citește cu atenție Romani 7 și roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea lumină asupra capitolului acesta. Romani 7:1-13 vorbește despre a fi liber față de Lege ca îndrumător. Acum suntem căsătoriți cu Cristos, astfel încât să trăim după un standard mai înalt decât Legea, dar nu cu o atitudine legalistă față de poruncile lui Dumnezeu. Noi "slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă" (Romani 7:6).

Nu există nicio biruință pentru cei care sunt neonești în ceea ce privește luptele lor. Nu este în primul rând o chestiune despre înțelegerea corectă a capitolului 7 din cartea Romani, ci mai degrabă o chestiune de a fi absolut sincer cu privire la luptele pe care le duci. V-aș îndemna să-i evitați pe toți cei care nu sunt sinceri cu privire la luptele lor interioare - căci sunt ipocriți. Trebuie să fii cu discernământ. Fii înțelept ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. Amintește-ți că cel mai important lucru pe care Dumnezeu îl cere de la tine este sinceritatea. Acesta este primul pas către curăție.