“Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).
Lumina este o altă ilustraţie sau cuvânt imagine folosit de Domnul Isus. Pe vremea lui Isus, oamenii foloseau sfeșnice. Fitilul unui sfeşnic e foarte, foarte mic (astăzi, becul e un obiect mic). Dar luminează toată camera! Nu mărimea fitilului sau a becului contează, ci intensitatea luminii care se răspândește. Din nou, accentul nu este pus pe cantitate, ci pe calitate. Avem becuri de 0 waţi care emit o lumină aşa de slabă că abia vezi ceva. Şi, avem şi becuri puternice, de aproape aceeaşi dimensiune, precum becuri de halogen care luminează o stradă întreagă. Becurile pot avea putere electrică foarte mică sau foarte mare. Nu dimensiunea lor contează, ci intensitatea puterii cu care pot lumina ceva. Iar Isus spune: “Voi sunteți lumina lumii.”
Lumea este în întuneric, și nicio fărâmă din acest întuneric nu trebuie să fie în mine. Dacă aş fi un bec şi întunericul lumii ar fi în mine, atunci sunt ca un bec topit. Multe biserici au creştini care sunt precum becurile topite. Cândva ei ardeau, dar s-au topit: au dat înapoi, iar lumina lor nu mai străluceşte. Ce este această lumină? Spune aici: “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” În acele zile, lumina venea printr-un sfeşnic care ardea în permanenţă cu ajutorul uleiului care era furnizat fitilului pentru a arde. Iar uleiul este imaginea Duhului Sfânt.
O trăsătură a unui om uns cu Duhul Sfânt este că el face bine altora. În Faptele apostolilor 10:38 spune că atunci când Isus a fost uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, umbla din loc în loc şi făcea bine. Nu umbla să strângă bani de la oameni pentru misiunea Lui, aşa cum fac în ziua de azi mulţi aşa-zişi predicatori “unşi”. El era exact opusul acestora. El umbla din loc în loc făcând bine, şi niciodată nu a cerut bani pentru asta. Oamenii îi dădeau daruri de bunăvoie fără ca El să le fi cerut, iar El accepta, dar niciodată nu Și-a făcut cunoscute nevoile nimănui. El făcea bine fără nicio plată.
El spune: “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să vă slăvească nu pe voi, ci pe Dumnezeu!” Dacă faci fapte bune ca să primeşti tu onoare şi slavă, asta e de fapt întuneric. Multe din faptele bune făcute de mulţi creştini sunt de fapt reclamă pentru ei înșiși, ca să primească slavă pentru ei înșiși. Organizaţia sau lucrarea lor este de fapt întuneric, fiindcă slava nu se duce la Tatăl din ceruri ci la acea organizaţie anume sau la acel anume om. Dar Isus a zis: “Lăsaţi-i pe oameni să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Aceasta este lumina adevărată, când cineva face bine iar rezultatul este că Cristos este slăvit, nu omul.
Asta înseamnă să răspândeşti lumină. În Ioan 1:4, această lumină este descrisă astfel: “În Isus Cristos era viaţa, şi acea viaţă era Lumina oamenilor.” Aşadar, lumina nu este o doctrină, nu e o învăţătură sau un mesaj special - este o viaţă. Este chiar viaţa lui Isus, care iese la iveală din noi, prin Duhul Sfânt. Viaţa lui Isus care iese la iveală din noi este ca un sfeșnic din trecut care era aprins cu ulei, dând lumină.
Isus a spus foarte clar în Ioan 8:12 - “Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric.” Când cineva umblă în întuneric, potrivit cu Ioan 8:12, putem spune că acea persoană nu-L urmează pe Isus, fără îndoială. Dacă spui: “Păi, sunt puţin în întuneric acum…”, motivul este că poate nu-L urmezi pe Isus. Vă rog să nu confundați umbarea în întuneric cu nesiguranța în ceea ce privește voia lui Dumnezeu. Chiar şi Isus a fost confuz cu privire la voia Tatălui, fiind perplex în grădina Ghetsimani. De aceea S-a rugat timp de o oră: “Tată, care este voia Ta? Să beau acest pahar sau nu?” Asta nu e întuneric. Perplexitatea face parte din viaţa de credinţă, însă întunericul este altceva, ceva opus vieţii lui Isus. Isus a spus: “Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii, fiindcă Eu sunt Lumina lumii.”
Apoi a continuat prin a spune că El este Lumina lumii doar pentru o anumită perioadă: “Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5). Cât timp a fost El în lume? A fost în lume timp de 33 de ani și jumătate. Atât.
Oamenii pot fi super spirituali, spunând: “Nu e Cristos în lume chiar acum?” Ei bine, dacă citiţi Ioan 17:11, El spune: “Eu nu mai sunt în lume.” Trebuie să renunţăm la super spiritualitatea noastră. Exact înainte ca Isus să părăsească acest pământ şi să meargă în cer, înainte să meargă la cruce, El a spus: “Eu nu mai sunt în lume, dar acești ucenici sunt aici, în lume. Ei sunt în lume dar Eu nu mai sunt aici. Eu vin la Tine, Sfinte Tată, astfel că nu mai sunt în lume.” Deci, când a spus în Ioan 9: “Cât timp sunt în lume”, El Se referea la perioada de 33 ani și jumătate când a manifestat viaţa. După ce a plecat în cer, cine este lumina lumii astăzi?
Matei 5:14 spune: “Voi sunteţi lumina lumii.” Dacă cineva m-ar întreba: “Cine este lumina lumii?”, răspunsul scriptural ar fi: “Eu. Eu sunt lumina lumii, împreună cu alţii care Îl urmează pe Isus.” Te-ai gândit la asta vreodată, în acest fel? Te-ai gândit vreodată să răspunzi la întrebarea, “Cine este lumina lumii?”, spunând: “Eu şi alţii care Îl urmează pe Isus”? Acesta e răspunsul corect.
Este foarte uşor să spui: “Oh, nu privi la mine. Priveşte doar la Isus.” Dar El nu este pe pământ! El a spus: “Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” Atât de mulţi creştini nu au citit Scriptura în mod corect, și au tot felul de idei greşite în minte, care provin din propria lor înţelegere, dar care sunt complet greșite. După cum Dumnezeu a depins 100% de Isus Cristos în acei 33 de ani și jumătate, pentru a manifesta viaţa Sa în mod perfect, El depinde acum de Biserica Sa - de ucenicii Săi pe pământ - pentru a manifesta aceeaşi lumină în mod perfect.
“Lăsaţi-i pe oameni să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”