În Apocalipsa 12:10, citim că Satan îi acuză pe toți credincioșii înaintea lui Dumnezeu, în mod continuu - zi și noapte. Aceasta este o slujbă cu normă întreagă în care este implicat Satan. Și are mulți colaboratori în această slujbă - din păcate, chiar și printre mulți credincioși. Există numeroși credincioși care lucrează mână în mână cu Satan, în această slujbă a acuzării.

Imediat ce Adam a păcătuit în Grădina Edenului, Satan i-a transmis lui Adam „natura sa acuzatoare”. Și astfel, când Dumnezeu a venit la Adam și l-a întrebat dacă a mâncat din fructul interzis, primul lucru pe care l-a făcut Adam - în loc să-și recunoască propriul păcat - a fost să-și acuze soția, spunând: „Ea mi-a dat din pom și am mâncat” (Geneza 3:12).

Încă din copilărie, cu toții am învățat să găsim vină la alții și să acuzăm oameni. Pe măsură ce am crescut, acest duh de acuzare și de a da vina pe alții devine mai subtil și mai răutăcios în manifestarea sa. Trista realitate este că acest duh al acuzării se găsește printre mulți credincioși - chiar și mulți ani mai târziu, după ce au fost născuți din nou!

2 Corinteni 5:17 spune: „Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Când ne naștem din nou, atitudinea noastră față de alții ar trebui să devină una nouă - aceeași atitudine pe care a avut-o Isus - unde mijlocim pentru cei care păcătuiesc împotriva noastră, în loc să-i acuzăm. Totuși, o astfel de transformare a atitudinii va avea loc în noi numai dacă cooperăm cu Dumnezeu. Filipeni 2:12 ne îndeamnă să „ducem până la capăt mântuirea noastră” de toate atitudinile greșite pe care le-am moștenit de la Adam. Deoarece credincioșii nu iau în serios această poruncă - de a-și „duce până la capăt propria mântuire” - ei continuă să se comporte ca și copiii lui Adam, acuzându-i pe alții. Prin acest comportament rău al copiilor lui Dumnezeu, atât Domnul, cât și biserica Sa capătă un nume foarte rău înaintea oamenilor.

În Ioan 8:4, citim despre farisei care o acuzau pe o femeie care fusese prinsă în preacurvie. Nu aveau absolut niciun interes să o salveze de la o viață de păcat. Tot ce doreau era să-și demonstreze propria “neprihănire” și să arate ce păcătoasă teribilă era acea femeie. Stând acolo, și-au îndreptat degetele acuzatoare spre acea biată femeie - așa cum făcuse strămoșul lor, Adam, față de Eva. Și astfel au dezvăluit că, în ființa lor interioară, erau în părtășie cu Satan, Acuzatorul. Din acest motiv, Isus le-a spus fariseilor în mod specific că Satan era tatăl lor (Ioan 8:44).

Isus a venit să salveze astfel de femei de păcatele lor - nu să le condamne. În Ioan 3:17, citim că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să condamne lumea, ci ca să o mântuiască.

Există o mare diferență între acuzare și corecția divină. În Apocalipsa, capitolele 2 și 3, Domnul l-a instruit pe Ioan să dea corecție divină prezbiterilor care greșeau, din cinci biserici. În același fel, Duhul Sfânt l-a instruit pe Pavel să dea o corecție duhovnicească bisericilor din Corint, Galatia și Tesalonic. O astfel de corecție este un lucru spiritual - iar Dumnezeu îi cheamă uneori pe slujitorii Săi unși să dea astfel de corecții copiilor Săi. Dar astfel de corecții vor fi întotdeauna date în dragoste.

Duhul acuzator este ușor de identificat. Este întotdeauna transmis cu o atitudine negativă față de cei pe care nu-i placi. Nu i-ai acuza niciodată în felul acesta pe oamenii pe care îi iubești. De exemplu, nu ți-ai acuza niciodată propriii copii în fața altor oameni. Așadar, poți vedea că lipsa de dragoste față de oameni este cea care scoate la iveală duhul acuzării din tine.

Lucrarea de corecție duhovnicească este încredințată de Domnul doar slujitorilor Săi credincioși - precum apostolii Ioan și Pavel. Domnul nu cheamă pe toată lumea la o astfel de slujire. Așadar, ai grijă. În timp ce te angajezi într-o „slujbă de acuzare”, te poți amăgi cu ușurință crezând că ai o lucrare duhovnicească de corecție.

Dacă păstrezi acest duh al acuzării, Domnul ți se va opune, așa cum S-a opus fariseilor. Slujba acuzării este lucrarea lui Satan iar, ca și credincioși, nu trebuie să avem nicio legătură cu ea.

Trebuie să recunoaștem, în primul rând, că Satan și demonii săi ne vor îndemna constant să-i acuzăm pe frații noștri în credință pentru ceva ce găsim greșit la ei. Iar acei demoni îți vor arăta multe defecte la frații tăi în credință, pentru a te stârni să-i acuzi. Dacă cedezi acestei ispite, te vei expune influențelor forțelor satanice. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care mulți credincioși suferă de multe boli.

Trebuie să fim absolut nemiloși în a îndepărta complet acest duh de acuzare din viața noastră - la fel cum un chirurg operează și îndepărtează complet o excrescență canceroasă la un pacient. Trebuie să vedem clar că „duhul acuzării” este mult mai rău decât orice cancer.

De la naștere, cu toții am dobândit acest obicei rău de a găsi vină la alții. Am petrecut mulți ani vorbind critic despre oameni pe la spatele lor, și găsind vreo vină la oameni pentru a-i acuza.

În încheiere: Să ne amintim ce le-a spus Isus fariseilor, că doar cei fără păcat au dreptul să arunce cu pietre în alții. Prin urmare, niciunul dintre noi nu este calificat să acuze pe cineva.

Fie ca Domnul să ne izbăvească pe toți în întregime de acest duh satanic.

Amin.