A doua jumătate din Isaia, începând cu capitolul 40, cuprinde nişte promisiuni fantastice pentru creştini. Isaia cuprinde două părţi. Primele 39 capitole corespund primelor 39 cărţi ale Vechiului Testament, iar următoarele 27 capitole corespund celor 27 cărţi din Noul Testament. Ultimele 27 capitole din Isaia sunt în esenţă profeţii ale noului legământ, multe din ele referindu-se la Cristos, şi multe referindu-se la noi, care călcăm pe urmele lui Isus. Deci, sunt nişte promisiuni fantastice în Isaia, capitolele 40-66, care, în esenţă, se referă la noi în noul legământ.

Isaia 66:1,2 este o imagine a zidirii Bisericii lui Isus Cristos, împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor nu vor birui. “Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi?” “Unde este biserica pe care voi fiinţelor omeneşti, voi oamenilor care vă numiţi creştini născuţi din nou, o veţi zidi pentru Mine?”

Când Domnul spune: “Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile”, El descrie persoana spre care va privi cu bunăvoinţă ca să zidească biserica Sa, împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor nu vor birui. O biserică pe care Satan nu o poate infiltra cu mânie, pofta ochilor, preacurvie, minciună, furat, și toate celelalte lucruri nenorocite care se găsesc în rasa lui Adam.

“Voi privi spre cel smerit şi cu duhul mâhnit” (Isaia 66:2 - versiunea biblică NASB). Calitatea numărul unu pe care o caută Dumnezeu este smerenia şi duhul mâhnit/zdrobit. Dumnezeu se uită la oamenii care au o părere modestă despre sine, nu o stimă de sine redusă. Isus nu avea o stimă de sine redusă. El era Fiul lui Dumnezeu. Le-a spus ucenicilor Săi: “Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt” (Ioan 13:13). El nu avea nicio îndoială cu privire la cine era El, ştia că era Fiul lui Dumnezeu. Nu avea vreo stimă de sine redusă, dar avea o smerenie atât de mare, încât îi considera pe alţii ca oameni cărora ar trebui să le slujească, și le spăla picioarele. Ştiţi că i-a spălat picioarele chiar şi lui Iuda Iscarioteanul? Aceasta este smerenia - să speli picioarele unuia care te va trăda în câteva ore. El nu a avut o stimă de sine redusă, dar a luat o poziţie smerită. El avea gânduri modeste despre Sine. În relaţiile noastre cu alţii, Filipeni 2:3 ne spune: “Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi”. Aceasta este prima calitate, un duh zdrobit. O zdrobire şi mâhnire pentru că nu ne asemănăm cu Cristos. Dumnezeu se uită la o astfel de persoană.

A doua calitate la care se uită Dumnezeu într-o persoană, este “cel care se cutremură la Cuvântul Meu” (Isaia 66:2 - versiunea biblică NASB). Este atât de important să ne gândim la acest lucru, în legătură cu poruncile lui Isus. Când citeşti Predica de pe Munte, te cutremuri la Cuvântul lui Dumnezeu? Te cutremuri la Cuvântul care spune că dacă te mânii şi vorbeşti cu mânie cuiva, poţi cădea sub pedeapsa gheenei? Te cutremuri la Cuvântul care spune că dacă nu adopţi o atitudine radicală, de a-ţi tăia mădulare ale trupului care te fac să pofteşti cu ochii, şi să comiţi păcat sexual cu ochii sau mâinile, dacă nu adopţi o atitudine radicală faţă de acestea vei merge în iad? Te cutremuri la acest Cuvânt?

Descopăr că foarte puţini creştini se cutremură la acest Cuvânt, chiar şi cei care m-au auzit predicând despre acest lucru ani de zile. Îmi pare rău să spun asta, dar chiar şi în unele biserici peste care am responsabilitate, sunt oameni care m-au auzit predicând împotriva acestui lucru timp de 25 de ani, şi tot nu se cutremură la acest Cuvânt. Aceasta e condiţia multor creştini: au această cunoştinţă, dar n-o iau în serios. Cum poţi să nu iei în serios păcatul, când vezi preţul pe care L-a plătit Cristos la cruce, ca să ne elibereze de păcat? Există un imn pe care mi-l cânt adesea, care spune:

“Oricând sunt ispitit fă-mă să văd, Doamne ajută-mă să văd,

Pe Dumnezeul meu, singur, cu braţele întinse, şi cu vânătăi,

Și sângerând, pe pământul pe care l-a făcut El.

Şi fă-mă să simt că păcatul meu,

Ca şi când n-ar fi existat alte păcate,

A fost pentru El, care susţine lumea, o povară

Ce cu greu a putut s-o poarte.”

Îmi cânt asta de multe ori pentru a vedea cum Domnului meu, care a putut purta sarcina acestui univers pe umărul Lui, I-a fost greu să poarte povara păcatului meu. Aceasta L-a zdrobit la Calvar. Şi acest lucru m-a făcut să am o ură imensă faţă de păcat, și să mă cutremur la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta mă face să am o povară să-i învăţ pe creştini, să-i ajut să înţeleagă că păcate precum a pofti cu ochii sunt mai grave decât a contracta SIDA, sau a te îmbolnăvi de cancer.

În ziua când veţi înţelege asta, vă veţi lupta cu aceste păcate în mod radical. Nu v-aţi juca cu seringi infectate cu SIDA. De ce sunteţi atât de atenţi cu privire la acest lucru, şi nu sunteţi atenţi cu privire la ceva mult mai grav decât SIDA? Vă spun de ce: deoarece nu credeţi că păcatul e mai grav decât SIDA şi cancer, nu vă cutremuraţi la Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am învăţat să cred acest lucru, și din acest motiv sunt extrem de atent cu aceste păcate, precum mânia, a pofti după femei, și a divorţa. Pentru a intra în Împărăția Cerurilor, neprihănirea noastră trebuie să o întreacă pe cea a cărturarilor și a fariseilor.

Găsesc foarte puțini creștini care iau în serios aceste lucruri, și foarte puțini predicatori care le predică cu seriozitate. Predica de pe Munte este condiţia de bază ce trebuie s-o avem. Isus a spus: “Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:20).

Eu cred asta cu toată inima. Domnul Se aşteaptă de la creştini la o calitate a neprihănirii care este cu mult deasupra celor 10 porunci. Idolatria nu înseamnă să te închini la idoli din lemn şi piatră, ci înseamnă să dau unui alt lucru, în afară de Dumnezeu, un loc în inima mea. Sabatul nu înseamnă doar să nu lucrezi în ziua Sabatului, ci este o viaţă interioară de odihnă. Preacurvia nu e doar cea fizică, ci este să pofteşti cu ochii. Uciderea nu e doar să omori pe cineva, ci este mânie. Şi la fel este cu toate poruncile, după cum vom vedea mai târziu.

Haideţi să învăţăm să ne cutremurăm la Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să ne poată folosi pentru a zidi Biserica Sa. Tipul de persoană pe care Dumnezeu o va căuta și o va folosi pentru a-Și zidi Casa este ceea ce am văzut în Isaia 66:1-2. Fie ca Dumnezeu să ne ajute!