“Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor” (Matei 5:10). Mai devreme am văzut: “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor." Când luăm o atitudine de smerenie, urmărim pacea, suntem flămânzi şi însetaţi după neprihănire, urmărim blândeţea şi nu ne certăm pentru drepturile noastre, vom descoperi că vom da de oameni din lume care sunt persecutori răi. Toţi cei care caută să trăiască cu evlavie vor fi persecutaţi. Deci, dacă urmărim să trăim în neprihănire, vom fi persecutaţi.

2 Timotei 3:12 este o afirmaţie absolută, inspirată de Duhul Sfânt. Pavel spune: “Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” Aici nu spune "unii", nu spune "mulţi", nu spune "cei mai mulţi". Ar putea fi "unii", "mulţi", "cei mai mulţi" sau "toţi". Ni se spune: "toţi". "Toţi" include pe fiecare credincios în Hristos Isus (nu orice credincios care se numeşte credincios, ci oricine doreşte să trăiască o viaţă cu evlavie în Hristos Isus).

Ce înseamnă să fii prigonit din pricina neprihănirii? Trebuie să ne gândim la ce înseamnă să apărăm neprihănirea. Înseamnă că la locul de muncă sau într-o anumită situaţie, spui: “Nu voi face această neregulă.” Sunt multe slujbe în care oamenii fac compromisuri - ei spun minciuni, înşeală, și dau mită pentru realizarea unui lucru nedrept. Iar când creştinii merg pe această cale, cu siguranţă ei nu vor suferi persecuţie. Dar dacă refuză să meargă pe această cale, dacă refuză să ia mită sau să facă ceva nedrept, s-ar putea să aibă parte de ameninţări din partea şefilor lor, care vor o parte din acea mită sau ceva anume. Sunt multe astfel de cazuri. Când aperi dreptatea, s-ar putea să-ţi pierzi slujba, s-ar putea să nu fi văzut bine de şefii tăi, dar Împărăţia cerurilor îţi aparţine ţie. Poate vei pierde ceva pământesc în acest proces - poate o poziţie, poate o promovare - dar vei primi ceva ceresc în schimb. Se merită?

E corect ca o persoană într-o anumită situaţie să spună o minciună ca să fie admis undeva sau să primească o slujbă? Acest lucru nu se merită niciodată pentru un creștin. E mult mai bine să nu procedeze aşa, fiindcă va fi în afara voii lui Dumnezeu. Dacă eşti admis undeva spunând o minciună, poţi fi sigur că nu Dumnezeu te-a îndreptat acolo. Când eşti la ananghie, s-ar putea ca Diavolul să-ţi spună: “Spune o minciună aici, fiindcă o minciună e atotputernică; poţi obţine orice prin ea.” Iar Duhul Sfânt spune: “Nu, asta e o minciună. Dumnezeu e atotputernic. Nu minciuna e cea mai puternică metodă prin care să obţii ce vrei. Stai de partea lui Dumnezeu. El poate să îţi dea ceea ce El vrea să primeşti.” Iar apoi vei descoperi că Dumnezeu îţi dă ceea ce ar trebui să primeşti.

Ţin minte numeroase situaţii când lucram în marină, când a trebuit să ţin piept ofiţerului superior şi să spun: “Îmi pare rău, domnule, nu pot să fac asta, fiindcă nu-mi permite conştiinţa. Eu sunt creştin.” E foarte riscant şi periculos să spui asta în armată. Dacă spui asta la un loc de muncă secular, eşti concediat şi îţi pierzi slujba. Dar când spui asta în armată, eşti în pericol de a fi judecat de curtea marţială. Eşti dus înaintea unui tribunal şi probabil eşti băgat la închisoare, pentru că e un lucru foarte grav să nu respecţi ordinele în armată. Ţin minte numeroase situaţii în care s-a întâmplat asta și a trebuit să mă încred în Dumnezeu să aibă grijă de mine. Dacă îmi cereau să fac ceva prin care să acţionez împotriva conştiinţei mele, le spuneam: “Îmi pare rău, domnule, sunt creştin, nu pot face asta.” Nu conta cât de superior era ofiţerul.

Este posibil că aş fi suferit într-un fel din cauza asta, însemnând că ofiţerul comandant nu mi-ar fi dat o recomandare bună pentru o avansare în post. Odată am fost transferat într-o jumătate de oră la un alt post. Puteam suferi neplăceri, era în regulă. Nu poţi numi acestea persecuţii deloc. Acestea sunt ca nişte muşcături de ţânţar în comparaţie cu leii care i-au devorat pe creştinii primari. Însă şi creştinii primari s-au confruntat cu asta.

Dumnezeu te va testa în asta. Ştiu că Dumnezeu m-a testat în diferite momente, și cred că dacă aş fi picat la acele teste, în acele aspecte, nu aş fi unde sunt azi și nu aş avea lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Poate că și tu ai fi putut avea o lucrare dacă ai fi fost drept şi dacă ai fi fost dispus să suferi pierderi pământeşti, în unele aspecte, de dragul neprihănirii. Împărăţia cerurilor ar fi fost a ta într-o măsură mai mare, dar ai pierdut o parte din ea. Nu poţi face nimic cu privire la trecut. Ce ai pierdut s-a dus şi nu mai revine. Dar poţi face ceva cu privire la viitor, și să spui: “Doamne, măcar în zilele care urmează, vreau să apăr ce este neprihănit și drept.” Un creştin nu trebuie să lucreze strâmb în niciun domeniu. Un creștin nu trebuie să spună minciuni sau să înşele, oricare ar fi câştigul. Dumnezeu îi caută pe cei care vor rămâne drepţi, pentru a le încredinţa o lucrare mai mare.