În Matei 5:3 Isus spune: „Ferice de cei săraci în duh”. Acest cuvânt „ferice” poate însemna că un astfel de om este „fericit” sau, așa cum spune Biblia Amplificată, este „o persoană de invidiat”. Dacă vrei să invidiezi vreun om de pe pământ, nu-l invidia pe cel bogat, nu-l invidia pe cel faimos, și nu-l invidia pe cel chipeș. Invidiază-l pe cel sărac în duh, pentru că împărăția cerurilor îi aparține. Oamenii care au multe alte calități, cum ar fi carisma și bogăția, pot avea lucruri pe acest pământ și pot stăpâni o împărăție pe pământ, dar împărăția cerurilor aparține celor săraci în duh. Pe termen lung, omul sărac în duh este cel care este cu adevărat de invidiat, pentru că bogăția lui va dăinui pentru întreaga eternitate. Când ne gândim la viața noastră pe pământ, chiar dacă este de 70 sau 80 de ani, dacă crezi cu adevărat că omul este o ființă eternă (eternitatea este fără sfârșit, milioane de ani sunt ca o secundă în eternitate), cât ar fi 70 de ani? Ar fi nimic! În 2 Petru este scris că o mie de ani sunt ca o zi înaintea Domnului și o zi este ca o mie de ani! În lumina eternității, întreaga noastră viață pe pământ este foarte scurtă.

Un om înțelept este unul care caută cu adevărat să aibă un viitor în împărăția lui Dumnezeu, iar aici ni se spune că cel care va avea posesiunile maxime în împărăția lui Dumnezeu este cel care este sărac în duh. Aceasta este o frază care nu e înțeleasă de mulți creștini, deoarece ei nu caută să înțeleagă aceste afirmații aparent confuze ale Scripturii. Ei doar citesc și merg mai departe. Unul din lucrurile care mă ajută pe mine este să mă gândesc în termeni de ilustrații. Observ că atunci când gândesc în termeni de imagini, primesc o înțelegere mai clară a Scripturii. De fapt, Isus Însuși a explicat multe doctrine folosindu-Se de imagini (cum ar fi sarea și lumina) și a explicat de asemenea prin multe pilde.

Putem compara „sărac în duh” cu „sărac în trup”, pentru că omul este duh și trup, și înțelegem ce înseamnă să fii sărac în trup. Un vagabond sau un cerșetor este sărac în trup, ceea ce înseamnă că nu are ceea ce este necesar pentru a se îngriji de nevoile sale trupești. Un cerșetor cu adevărat sărac, care locuiește pe străzi, ar putea merge de la o casă la alta cerșind pentru nevoile sale, doar pentru a obține atât cât să supraviețuiască pentru ziua respectivă. Iar apoi ar trebui să se întoarcă la aceeași casă pentru a mai primi ceva pentru următoarea zi. Deci, aplicând această imagine la expresia „sărac în duh”, vedem că Isus ne arată că un om sărac în duh este unul care e conștient de nevoia lui spirituală în fiecare zi. El descrie un om care este exact ca acel cerșetor care e conștient de nevoia lui fizică în fiecare zi și merge la casa unui om generos pentru ajutor. Și dacă acel om generos îl întreabă: „Dar ce s-a întâmplat cu ce ți-am dat ieri?”, cerșetorul ar spune: "Banii pe care mi i-ai dat ieri s-au terminat ieri, ei au fost suficienți pentru nevoile de ieri, dar mă aflu în nevoie din nou. N-am niciun ban, sunt în nevoie."

Un om care este „sărac în duh” este unul care vine la Dumnezeu în acest fel, spunând: „Doamne, sunt un om nevoiaș”. El vine la Dumnezeu în fiecare zi, conștient de nevoia lui spirituală, și cere ajutor pentru a-i fi împlinită nevoia spirituală, la fel cum cerșetorul ar cere ajutor pentru a-i fi împlinite nevoile fizice.

În cartea Proverbe, există un verset care vorbește despre această condiție. Proverbe 8 este un capitol despre înțelepciune, iar Cristos este reprezentat aici ca înțelepciune, spunând: „Eu, înțelepciunea...” (începând cu versetul 12). El continuă mai departe să spună că lumea a fost creată prin înțelepciune. Și spune în versetul 26 că El a fost acolo înainte ca să fie câmpiile și pământul și orice altceva - atunci când a întocmit Dumnezeu cerurile (versetul 27), El a fost acolo. Prin urmare, înțelepciunea este cea de care avem nevoie, și spune: „Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele”. Gândește-te acum la acel cerșetor, care așteaptă la ușiorii ușii lui Dumnezeu. La fel ca un cerșetor care își așteaptă darul de bani zilnic, noi trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu ca săraci spirituali, în fiecare zi.

Nu vom veni așa decât dacă suntem nevoiași. Oamenii bogați nu cerșesc la casele altora; le-ar fi rușine să facă asta. Unui cerșetor nu-i este rușine, fiindcă se află în nevoie. Nu are bani pentru mâncare sau pentru nevoile lui zilnice, și este conștient de asta. Doar persoana care este conștientă de nevoia sa spirituală în fiecare zi, va veni înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi și va spune: „Doamne, sunt o persoană nevoiașă. Te rog, dă-mi înțelepciune pentru astăzi”. Și, așa cum spune în Proverbe 8:35: „Cel ce mă găsește, găsește viața”.

Iată ce înseamnă a fi sărac în duh: să fim conștienți de nevoia noastră spirituală în mod constant. Cel care este conștient de nevoia lui spirituală în mod constant, și care continuă să caute înțelepciune de la Dumnezeu, va stăpâni întreaga împărăție a cerurilor. Trebuie să vezi împărăția cerurilor ca bogăția împărăției lui Dumnezeu. Biblia spune în Efeseni 1:3 că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Cristos. Fiecare binecuvântare a Duhului Sfânt este a noastră în Cristos, în locurile cerești. Ne putem gândi la toate binecuvântările duhovnicești din împărăția cerurilor ca la un conac imens cu mii de camere, iar cheia principală care deschide fiecare ușă a acelui conac este sărăcia în duh. Ferice de cel care este sărac în duh pentru că poate stăpâni întreaga împărăție a cerurilor - adică, fiecare cameră a conacului. Comorile din fiecare cameră vor fi ale lui, dacă ține strâns de această cheie principală.