“Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Lipsa curăției în inima noastră ne întunecă vederea. Sunt multe lucruri despre Dumnezeu, pe care El le descoperă celor a căror inimă este curată. Domnul Isus a vorbit despre ochi ca fiind lumina trupului în Luca 11:34. Vreau să fac o legătură între versetul din Luca cu cel din Matei 5:8 (“Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”).

“Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină” (Luca 11:34). Dacă vrei să ştii ce înseamnă să fii orb, doar închide ochii şi vei afla ce înseamnă să fii orb. Toată lumina de afară nu mai intră înăuntru, astfel că nu poţi vedea nimic. “Lumina trupului este ochiul. Însă, dacă ochiul tău este rău sau orb sau plin de cataractă, atunci tot trupul tău este plin de întuneric. Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină” (Luca 11:34-36 ).

Aceste versete fac referire la conştiinţă. Conştiinţa este ochiul inimii. Când îţi păstrezi conştiinţa curată, inima ta este umplută de lumină, şi Îl poţi vedea pe Dumnezeu. Dar când neglijezi să-ţi păstrezi conştiinţa curată, ceea ce înseamnă că ai făcut ceva greşit şi nu ai mărturisit - nu ţi-ai recunoscut vina pentru ce ai făcut și încerci să pui vina asupra altcuiva - ochiul se întunecă puţin câte puţin și îţi pierzi vederea cu privire la Dumnezeu. Poţi să ai în continuare o minte plină de cunoştinţe biblice, dar nu-L mai vezi pe Dumnezeu, pentru că asta nu ţine de cunoştinţele pe care le deții, ci de a avea inima curată.

Există și un alt mod în care putem privi acest verset. Putem spune că se referă şi la a-L vedea pe Dumnezeu în toate circumstanţele, atunci când inima ne este curată. Când inima îmi este curată, mă uit în jur şi-L văd pe Dumnezeu în toate împrejurările mele, în tot ceea ce face și spune El. Pot spune că Dumnezeu este în control, și chiar şi în răul pe care mi-l fac alţi oameni, Îl pot vedea pe Dumnezeu folosind acel rău spre binele meu. Domnul Isus L-a putut vedea pe Dumnezeu în cel mai rău lucru care I S-a întâmplat. Când soldaţii romani au venit să-L prindă în Ghetsimani, Petru nu putea vedea decât pe acel trădător șarlatan Iuda trădând-L pe Isus Cristos, şi pe soldaţii romani ticăloşi venind să-L prindă pe Stăpânul său. Însă Isus nu i-a văzut pe ei. El a spus: “Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl Meu, să nu-l beau Eu oare?” Se poate ca poştaşul să fi fost Iuda Iscarioteanul, sau fariseii și marele preot, dar paharul a venit de la Tatăl. Ce contează că poştaşul arată ca un om rău, dacă scrisoarea a venit de la cineva drag?

Inima lui Isus era curată, de aceea El Îl vedea pe Dumnezeu în toate lucrurile. Din acest motiv, a putut accepta să fie prins, să fie umilit și răstignit. Inima Lui era curată şi El L-a văzut pe Dumnezeu în toate lucrurile. Atunci când Îl iubim pe Dumnezeu cu toată inima, şi suntem chemaţi după planul Său, atunci toate lucrurile lucrează împreună spre bine (Romani 8:28). Dacă inima noastră este curată, atunci Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, și când ne uităm la răul pe care ni-l fac alţi oameni în împrejurări care nu par să se potrivească cu dorinţele noastre, putem spune: “Dumnezeu e prezent aici”. De aceea, este binecuvântare nemaipomenită când urmăreşti să ai inima curată.

Pe măsură ce înţelegem mai bine Scriptura, Îl vedem pe Isus mai clar în ea. Mulţi oameni studiază Scriptura dar nu Îl văd pe Isus. Ei văd o doctrină şi se luptă pentru o doctrină. Dar când inima noastră este curată şi ochii limpezi, în aceeaşi porțiune de Scriptură în care altcineva vede o doctrină, noi primim revelație despre Domnul Isus. Vedem slava lui Isus pe care Duhul Sfânt o scoate la lumină, iar asta ne atrage inima către El şi ne ajută să putem să-L urmăm mai îndeaproape.

Trebuie să avem un strigăt constant către Dumnezeu în inimile noastre zi și noapte, așa cum a spus Isus în pilda cu văduva din Luca 18:7 („Aleșii lui Dumnezeu strigă către El zi și noapte”). Trebuie să avem un strigăt ca al acelei văduve, pentru eliberare de puterea vrăjmașului nostru și pentru o viață de curăție și putere, în care să nu pierdem niciodată focul Duhului Sfânt. Trebuie să ne temem chiar și de un singur gând păcătos (fie de impuritate, fie de ură, de atitudine lumească sau iubire de bani), mai mult decât ne temem de boala SIDA. Dumnezeu a spus la un moment dat că nu era nimeni în Israel care “să se trezească şi să se alipească de Dumnezeu” (Isaia 64:7). Chiar și Timotei a trebuit “să înflăcăreze” focul Duhului care era în el (2 Timotei 1:6). Dumnezeu nu face nimic automat în noi, căci asta ne-ar jefui de liberul nostru arbitru. Dar El este puternic ca să ne ajute, atunci când vede cea mai mică dorință în noi pentru El și pentru binele Său suprem în viața noastră.

Ferice de cei care caută din toată inima să-și păstreze conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, așa cum a făcut Pavel, și care sunt prin urmare curați la inimă, fiindcă ei Îl vor vedea pe Dumnezeu tot timpul - în Cuvânt și în împrejurările lor.