În Exodul capitolul 17, îi vedem pe israeliți venind într-un loc unde nu era apă să bea. Unda sinusoidală se duce în jos și încep să se plângă iar. Din nou, Domnul le arată soluția Sa, care este chiar în fața ochilor lor. Îi spune lui Moise: "Privește stânca din fața ta. Lovește-o" (versetul 6). Moise lovește stânca și apele încep să curgă. Când am citit prima dată acest pasaj, îmi imaginam o stâncă mică și un izvoraș de apă care ieșea din ea, iar toată lumea bea. Dar știți la câți oameni le-a fost sete acolo în pustie? 600.000 de bărbați, cu vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani. Pe lângă aceștia, au fost mulți bărbați mai în vârstă, tineri, femei și copii. Trebuie să fi fost cel puțin 2 milioane de oameni acolo. Câtă apă credeți că au nevoie să bea 2 milioane de oameni? Era doar un mic izvoraș? Nu! Trebuie să fi fost râuri de apă care curgeau în multe direcții, dacă toți cei 2 milioane de oameni trebuiau să bea destul de repede. Dacă acei două milioane de oameni ar fi trebuit să stea la rând ca să bea dintr-un mic izvoraș, mulți ar fi murit de sete înainte de a ajunge vreodată în fața rândului! Nu. Au fost râuri acolo în pustie care au curs din stânca lovită. Aceasta este imaginea pe care a dat-o Isus despre viața plină de Duhul Sfânt care curge dintr-un om răstignit ("o stâncă lovită") în Ioan 7:37-39.

Când Isus a fost lovit la Calvar, acest lucru a pregătit calea pentru coborârea Duhului Sfânt. Calvarul întotdeauna precede coborârea Duhului Sfânt. Atunci când suntem botezați cu Duhul Sfânt, râurile de apă vie nu încep să curgă din noi imediat. Dacă suntem sinceri, vom recunoaște acest lucru. Dumnezeu trebuie să facă o lucrare de lovire și răstignire în noi după aceea, pentru a ne frânge, înainte ca râurile să poată începe să curgă din noi pentru a-i binecuvânta pe alții. Dumnezeu caută oameni obișnuiți, buni de nimic, slabi și simpli, ca tine și ca mine, pe care îi poate face o binecuvântare pentru milioane de oameni de pe fața pământului. Depinde doar de noi, dacă Îi vom permite sau nu lui Dumnezeu să ne lovească și să ne frângă.

Imediat după ce râurile au început să curgă, citim în versetul 8: "A venit Amalec." Amalec este o imagine a firii noastre pământești, în întreg Vechiul Testament. Duhul și firea pământească sunt în conflict constant. De îndată ce au început râurile să curgă, a apărut Amalec să lupte împotriva poporului lui Dumnezeu. Imediat după ce a fost uns Domnul Isus cu Duhul Sfânt, Satan a venit să-L ispitească (Luca 3:22; 4:1,2). Amalec a fost în cele din urmă învins de Moise și Iosua care lucrau împreună. Moise și-a ridicat mâinile în rugăciune pe vârful dealului, iar Iosua s-a luptat cu amaleciții în vale. Această combinație ne va împuternici și pe noi să biruim firea pământească - sabia Duhului (Cuvântul lui Dumnezeu) folosită direct împotriva vrăjmașului (așa cum a folosit-o Isus în pustie) și mâinile noastre ridicate în rugăciune către Dumnezeu (recunoscându-ne slăbiciunea și neajutorarea).

Când mâinile lui Moise au obosit, Aaron și Hur i le-au ținut ridicate în sus (Exodul 17:12). Avem nevoie, de asemenea, și de Aaroni și Huri ca să ne ajute când suntem slabi și obosiți. Unul dintre marile adevăruri pe care le-am descoperit în viața mea de creștin este acesta: nu pot reuși de unul singur. Am nevoie de frații mei credincioși din trupul lui Cristos. Dacă stau în picioare astăzi fără să o fi apucat pe cărări greșite în urmă cu mulți ani, și fără să mă fi compromis în convingerile mele, unul dintre motive este acela că am frați și surori care m-au încurajat, s-au rugat pentru mine și m-au îndemnat, în mod constant. Am mulți Aaroni și Huri care mi-au ținut mâinile de-a lungul anilor și am învățat să-i prețuiesc foarte mult. Aaron și Hur nu erau la fel de înzestrați ca Moise și nu-L cunoșteau pe Dumnezeu în felul în care Îl cunoștea Moise pe Dumnezeu. Dar Moise tot a avut nevoie de ei. Aaron era măcar un lider. Dar Hur era un om necunoscut care nu mai apare niciodată în Scripturi! Dar Moise, marele om al lui Dumnezeu, a avut nevoie chiar și de ajutorul acestui om necunoscut. Nu disprețui niciodată frații necunoscuți din trupul lui Cristos. Ai nevoie de ei, chiar dacă ești cel mai mare om al lui Dumnezeu de pe fața pământului. Chiar și Isus le-a cerut lui Petru, Iacov și Ioan (care uneori au dat greș) să-I țină mâinile în Ghetsimani! "Nici Capul (Cristos)nu poate zice picioarelor (membrele cele mai de jos din Trup) : 'N-am trebuinţă de voi'" (1 Corinteni 12:21).